Președintele Comisiei Europene José Manuel Barroso a prezentat în plenul Parlamentului European reunit la Strasbourg, starea Uniunii Europene, a cerut mai multă uniune politică, mai multe puteri pentru Bruxelles, a precizat că valorile democratice fundamentale ale UE precum statul de drept trebuie apărare cu orice preţ şi a anunţat perpsectiva modificării Tratatului UE până la alegerile europarlamentare din 2014.
Planul de integrare :
1. Uniunea bancară. Comisia a publicat deja un set de
propuneri, pe care Barroso le-a calificat drept un „salt cuantic", de creare a
unor mecanisme de supraveghere a băncilor europene la nivelul Băncii Centrale
Europene. Toate băncile din zona euro ar urma să intre automat sub controlul BCE
începând de la 1 ianuarie 2013, în vreme ce statele non-euro vor putea adera pe bază de
voluntariat. Deşi propunerile Comisiei au fost primite cu scepticism de Marea
Britanie, cu îngrijorare de celelalte state non-euro - România, Polonia, Suedia,
Danemarca, Cehia, Ungaria, Letonia, Lituania şi Bulgaria - şi cu răceală de
Germania, care le-a judecat ca fiind prea entuziaste, principiul supravegherii
bancare nu va lipsi într-o formă sau alta din proiectul Europei Unite.
2. În ceea ce priveşte uniunea fiscală şi bugetară, aceasta
va urma liniile trasate de Pactul Fiscal şi de constrângerile pe care le
presupune în materie de politici bugetare şi de control al deficitelor care ar
urma să fie plasate sub controlul Comisiei şi validate de Curtea Europeană de
Justiţie.
3. Uniunea politică. După integrarea economică, monetară,
fiscală şi bancară, următorul pas îl va constitui uniunea politică şi formarea
federaţiei europene. În acest sens, institu-ţiile europene vor trebui
transformate în vederea acoperirii actualului deficit de democraţie care le
caracterizează prin înfiinţarea unor partide politice europene autentice
(capabile să prezinte candidaţi în orice stat membru), care să înlocuiască
actualele „uniuni de partide na-ţionale" şi care să poată prezenta candidaturi
pentru funcţia de preşedinte al UE începând din 2014 şi prin creşterea rolului
Parlamentului European. Această revoluţie politică a institu-ţiilor nu se va
putea realiza însă decât pe baza unui nou tratat constituţional care să
înlocuiască Tratatul de la Lisabona. Abia din acel moment se va putea vorbi de o
federaţie de state europene capabilă să formuleze o politică economică coerentă,
dar şi o politică externă relevantă pe scena interna-ţională. Propunerile Comisiei vin în întâmpinarea opiniilor exprimate de cancelarul
german, Angela Merkel, care în august a cerut constituirea unei Convenţii
Constituţionale pe modelul celei americane, care a redactat Constituţia SUA. De
altfel, planul lui Barroso se pliază în proporţie covârşitoare peste viziunea
germană asupra Europei unite, care presupune responsabilitate şi disciplină
fiscală şi bugetară, reducerea diferenţelor de competitivitate şi de
productivitate între nord şi sud şi o integrare politică prudentă care să nu
şteargă diferenţele dintre naţiuni.
Perspectiva germană a obţinut ieri un
ascendent şi legitimitati suplimentare, când cei opt judecători ai Curţii
Constitu-ţio-nale au declarat în acord cu legea fundamentală germană tratatul
privind înfiinţarea Mecanismului de Stabilizare European (Fondul de Salvare),
care va permite UE să aibă acces la suficiente fonduri pentru a injecta pe
pieţele ţărilor aflate în dificultate precum Grecia, Irlanda sau Portugalia.
Vestea a fost primită cu uşurare de liderii politici germani, de pieţele
financiare, euro s-a apreciat pen-tru prima oară faţă de dolar şi chiar şi
Barroso a exclamat din hemiciclul de la Strasbourg „Era şi timpul!". Cu toate
acestea, Curtea de la Karlsruhe a limitat la 190 de miliarde de euro suma maximă
la care guvernul federal poate recurge fără acceptul Bundestagului şi a lăsat în
pronun-ţare caracterul constituţional al punerii Bundesbank sub controlul BCE,
semn că Berlinul este precaut să nu transforme federa-ţia europeană într-un
super-stat. Victoria proiectului german şter-ge, practic, din acest moment orice
altă viziune alternativă.
