Ordonanța nr. 1139/II-2/2014 din 12.05.2014, dată în Dosarul nr. 238/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, ridică o serie de chestiuni de Drept constituțional și de Drept subsecvent asupra cărora se cuvin câteva considerente.

Astfel, în Ordonanță se arată în primul rând că “Imunitatea a fost definită ca o formă de protecție a Președintelui României împotriva oricărei presiuni, abuzuri și procese șicanatorii îndreptate împotriva sa în exercitarea mandatului, având drept scop garantarea libertății de exprimare și protejarea împotriva urmăririlor judiciare abuzive”. O astfel de teză este din capul locului contrară prevederilor Constituției, dar și rațiunii firești a instituției imunității. Într-adevăr, imunitatea de care se bucură Președintele României nu are  în mod fundamental rațiunea expusă mai sus, ci este parte imanentă a mandatului acestuia.

În primul rând, Președintele României, în lipsa imunității, n-ar putea să exercite în deplină libertate de decizie o serie de atribuții caracterizând mandatul. Astfel, sunt situații în care, chemat să dea materialitate hotărârilor Consiliului Suprem de Apărare a Țării, obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 3 al Legii nr.415/2002 privind organizarea și funcționarea acestuia, pentru toate instituțiile publice la care se referă, Președintele României ar putea să ordone încălcarea dispozițiilor unei alte legi. În situația în care ar fi trimis în judecată pentru încălcarea dispozițiilor legii respective, Președintele României nu s-ar putea apăra decât invocând hotărârea Consiliului sus-menționat, pe care însă, mai ales după încheierea mandatului, n-ar putea s-o prezinte instanței judecătorești, aceasta având, potrivit legii sus-menționate, caracter secret. Și chiar dacă instanța judecătorească ar cere desecretizarea hotărârii în cauză, Consiliul sus-menționat dispune, potrivit dispozițiilor legii sus-menționate, de libertatea să refuze s-o pună la dispoziție.

După cum se poate constata, Constituția nu instituie numaidecât o formă de apărare a Președintelui României pentru situațiile expuse în Ordonanță ori un privilegiu, ci îi asigură acestuia posibilitatea de a exercita funcția fără nici o constrângere, alta decât cea impusă de prevederile constituționale. Tocmai de aceea Constituția folosește în cuprinsul art. 84 alin. (2) un termen aparte pentru a asigura libertatea de decizie a Președintelui României – acesta se bucură de imunitate.

Când este obligat să ordone măsuri ori să săvârșească acțiuni și inacțiuni contrare unor dispoziții legale, Președintele României nu o poate face decât în temeiul prevederilor Constituției ori potrivit principiului legitimității ori potrivit principiului necesității. Dispozițiile constituționale privind imunitatea de care se bucură Președintele României trebuie corelate cu principiul supremației Constituției, înscris în art. 1 alin. (5) al acesteia, ele constituind o garanție a supremației sus-menționate.

Dar prin instituirea imunității Constituția nu urmărește numaidecât protejarea Președintelui României de presiuni și de abuzuri ce ar veni din partea unor subiecte de Drept constituțional sau subsecvent acestuia, ci protejarea de presiunile ce ar veni în primul rând de la persoana caracterizând ființa umană care a primit mandatul de Președinte al României. Într-adevăr, prin natura lucrurilor, corpul unei ființei umane  găzduiește, după cum s-a arătat deja (v. articolul “Despre ființa umană ca subiect de Drept constituțional“, pe: http://ascunzisuri-constitutionale.eu/2014/03/23/despre-fiinta-umana-ca-subiect-de-drept-constituional/), trei părți imanente: omul, apoi persoana, apoi Eul. Îndeplinirea mandatului de Președinte al României presupune, după cum s-a subliniat mai sus, o totală libertate de decizie, cu precizările anterioare. Dacă Președintele României nu s-ar bucura de imunitate atunci s-ar crea situația coexistentei într-un corp uman atât a Președintelui României, cât și a persoanei sus-menționate, aceasta din urmă, de teama unor repercusiuni de ordin penal, civil sau administrativ, putând să cenzureze o decizie ori o acțiune – sau inacțiune – a Președintelui României care ar contraveni unei norme legale. Imunitatea nu are așadar alt rol fundamental decât să-l elibereze pe Președintele României de presiunea ce ar putea veni din partea persoanei caracterizând ființa umană care a primit mandatul în cauză.

Pe de altă parte, acțiunile și inacțiunile Președintelui României nu pot fi, după cum s-a arătat într-un articol anterior, cuantificate în nici un fel în raport cu legea (v. articolul “De ce Președintele României nu răspunde penal, civil și administrativ“, dar și următoarele), așadar acestuia nu i se poate aplica nici o normă de Drept subsecvent Constituției, de vreme ce promulgă legea – în caz contrar ar fi și parte interesată și judecător.

Imunitatea de care se bucură Președintele României nu protejează numaidecât ființa umană îndeplinind mandatul, ci protejează acțiunile și inacțiunile acesteia cât timp se află în mandat, ca aparținând Președintelui României, mai precis efectele lor. Din această perspectivă nu are nici o relevanță că ființa umană în cauză este sau nu în mandat. Dacă n-ar fi așa atunci ar exista posibilitatea ca ființa umană să fie, de pildă, trasă, după îndeplinirea mandatului, la răspundere pentru abuz în serviciu, de exemplu pe motiv că a adus, prin promulgarea unei legi, vătămare unor interese ale unei persoane. O asemenea situație ar conduce, pe de o parte, la posibilitatea anulării legii pe cale judecătorească, respectiv, de frica repercusiunilor de tot felul, la paralizarea mandatului, ceea ce este inadmisibil.

Din cele expuse mai sus rezultă că teza avansată de Ordonanța sus-menționată potrivit căreia “Pentru faptele săvârșite în timpul mandatului, dar care nu au legătură cu atribuțiile ce revin Președintelui României în exercitarea acestuia, se aplică numai imunitatea de drept procedural, astfel că, după încetarea mandatului, Președintele poate fi cercetat pentru astfel de fapte” contravine prevederilor Constituției.

Ordonanța sus-menționată își întemeiază concluziile reproduse anterior pe ipoteza că Președintele României ar fi demnitar public. Această ipoteză este greșită, Președintele României nefiind demnitar public – acesta este organ reprezentativ al națiunii, respectiv organ reprezentativ al poporului, respectiv reprezentantul statului. Conceptele de “funcție publică”, respectiv “demnitate publică” de care vorbește art. 16 alin. (3) al Constituției sunt specifice doar statului, mai precis spațiului creat de Dreptul subsecvent și inferior Constituției corespunzător legii, funcționând după regulile instituite de lege. Doar acestui spațiu îi este caracteristică distincția de care vorbește art. 16 alin. (3) al Constituției – funcții și demnități civile, respectiv militare -, nu și în ceea ce privește organele reprezentative ale poporului. Admițând că Președintele României ar fi demnitar, ce atribut i se potrivește – civil sau militar? Sau și unul și altul? Dar Parlamentului?

Demnitari sunt organizatorii executării legii, așadar autoritățile publice plasate, dacă se poate spune așa, la vârful statului. Astfel, sunt demnitari: primul-ministru, ceilalți membri ai Guvernului, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, membrii Consiliului Suprem de Apărare a Țării, la care pot fi adăugați alți organizatori, cum ar fi directorii serviciilor de informații, conducătorii autorităților administrative autonome, toți judecătorii și procurorii, diverși conducători militari. Organizatorii executării dispozițiilor constituționale, mai precis organele reprezentative ale poporului nu sunt demnitari publici și, cu atât mai puțin, funcționari publici, aceștia din urmă chemați să execute ordinar. În acest sens o atenție specială trebuie acordată deputaților și senatorilor. Care este statutul acestora – sunt demnitari publici? Iar dacă răspunsul este afirmativ, ce fel de demnitari sunt – civili sau militari?

Deputații și senatorii compun Camera Deputaților și, respectiv, Senatul, care sunt organe reprezentative ale poporului, apoi Parlamentul, care este organul reprezentativ suprem al poporului. De imunitate dispun doar respectivele organe – așa se face că ele nu pot fi subiecte de Drept subsecvent și inferior Constituției corespunzător legii. Mai clar spus, o lege, o hotărâre adoptate de aceste organe reprezentative ale poporului și, mai general, o acțiune – ori inacțiune – ale acestora nu pot face obiectul controlului judecătoresc. Deputații și senatorii beneficiază de imunitate, după cum corect prevede art. 72 alin. (1) al Constituției, doar pentru acțiunile și inacțiunile lor având ca scop organizarea executării prevederilor Constituției, așadar de natură să contribuie la nașterea legilor și a respectivelor hotărâri, mai precis pentru votul lor. În categoria acțiunilor și inacțiunilor de organizare a executării prevederilor Constituției intră și exprimarea opiniilor politice, acestea privind tot organizarea executării prevederilor Constituției.

Statutul Președintelui României este diferit de statutul deputaților și senatorilor fie și pentru simplul motiv că primul este reglementat (numai) de Constituție, pe când al doilea este reglementat atât de Constituție, cât și de cele două Camere ale Parlamentului, atât prin hotărâre – v. în acest sens dispozițiile art. 65 alin. (2) lit. j). al Constituției -, cât și prin lege – v. art. 73 alin. (3) lit. c), idem. Așa se face că deputații și senatorii se bucură de imunitate doar în ceea ce privește acțiunile și inacțiunile lor privind exercitarea atribuțiilor prevăzute de Constituție. Când este vorba despre acțiuni și inacțiuni privind exercitarea atribuțiilor prevăzute de regulamentele parlamentare, deputații și senatorii beneficiază de imunitate, care însă poate fi ridicată de Camere. În sfârșit, când este vorba despre atribuții prevăzute de lege, aici intrând și exercitarea funcțiilor private, mai precis a drepturilor și libertăților specifice persoanei, deputații și senatorii nu beneficiază de imunitate. Încadrarea unei acțiuni – ori a unei inacțiuni – a unui deputat sau senator într-una din categoriile anterioare revine în mod necesar Camerei din care acesta face parte, numai aceasta fiind în măsură s-o realizeze.

Fiind reglementat de trei categorii de Drept – constituțional, parlamentar, de tip legal -, statutul deputaților și senatorilor este așadar diferit de statutul Președintelui României, care este reglementat doar de Constituție. Cele două statute nu sunt așadar identice sub aspectul imunității.

De asemenea, Ordonanța sus-menționată abundă în considerente neconforme prevederilor constituționale, precum și principiilor generale ale Dreptului. Astfel, măsura suspendării Președintelui României din funcție nu este, după cum se exprimă Ordonanța, o sancțiune politică – ea este o sancțiune administrativă. De asemenea, acuzarea, respectiv sancționarea Președintelui României pentru înaltă trădare nu au caracter penal, ci sunt acte de suveranitate națională.Apoi, prin Ordonanță se consideră că teza a doua a articolului 84 alin. (2) al Constituției ar fi o precizare la prima, când, de fapt, este vorba despre două teze diferite în ceea ce privește conținutul substanțial. Așa se face că prima teză consacră imunitatea de tip privat, pe când a doua, pe cea de tip funcțional. De fapt, a două teză este în raport cu prima, până la urmă, redundantă, totuși includerea ei în textul articolului sus-menționat are o rațiune, deslușită mai jos.

Atât Președintele României, cât și deputații și senatorii sunt, până la urmă, executanți. Astfel, pe de o parte, Președintele României este chemat să execute dispozițiile constituționale care îl privesc, iar pe de alta, deputații și senatorii sunt chemați să execute dispozițiile de același gen reglementându-le activitatea, dar și dispozițiile regulamentelor parlamentare. Activitatea fiecăruia din subiectele enumerate mai sus are o componentă politică în sensul că, de pildă, legea pe care deputații și senatorii sunt chemați s-o adopte, respectiv pe care Președintele României este chemat s-o promulge exprimă în mod fundamental o voință, anume, de principiu, voința politică a cetățenilor de care face vorbire art. 8 al Constituției. Imunitatea parlamentară consacrată de art. 72 alin. (1) al Constituției privește dimensiunea politică a voinței exprimate de – ori conținute în – lege. Mai clar spus, atât deputații și senatorii, cât și Președintele României nu pot fi trași la răspundere juridică pentru conținutul substanțial al voinței exprimate de – ori conținute în – legea adoptată, respectiv promulgată. Felul cum trebuie să arate acest conținut nici nu poate fi stabilit prin lege – el este stabilit de cetățeni, prin selectarea în cursul alegerilor a celor trei programe de voință politică și care sunt corespunzătoare celor trei vectori funcționali fundamentali ai puterii -, astfel încât să se poată vorbi la o adică de răspundere juridică. Tot atât de adevărat este că Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative impune în ceea ce privește forma pe care trebuie s-o aibă legea o serie de reguli, dar acestea nu se referă la conținutul substanțial al voinței exprimate de – ori conținute în – lege. Imunitatea de care vorbește art. 72 alin. (1) și, în mod corespunzător, teza a doua a art. 84 alin. (2) din Constituție se referă așadar la spațiul politic al vieții societății, nu la cel propriu-zis juridic. Imunitatea consacrată prin dispozițiile respective este așadar, dacă se poate spune așa, de natură extralegală. Așa se face, de pildă, că deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru că au votat abrogarea unor dispoziții legale privitoare la incriminarea penală a unor fapte, acțiune care ar putea fi altfel interpretată drept favorizare a infractorului.

Teza a doua a art. 84 alin. (2) al Constituției constituie, în lumina celor expuse mai sus, o extensie a imunității de tip juridic consacrată de prima teză a respectivei norme constituționale. Cu alte cuvinte, imunitatea de care se bucură Președintele României acoperă toate posibilele acțiuni și inacțiuni ale acestuia din spațiul fizic, nu numai, după cum se apreciază în Ordonanță, cele de ordin politic, în sensul celor arătate mai sus.

O interpretare inedită și, totodată, curioasă este dată de Ordonanță dispozițiilor cuprinse în teza I a art. 84 alin. (2), al Constituției, potrivit căreia aceasta ar reglementa imunitatea de Drept procedural a Președintelui României, iar teza a II-a, imunitatea de Drept material, în sensul dispozițiilor art. 72 alin. (1), idem. Că nu este așa o dovedesc considerentele anterioare. În plus, potrivit principiului “Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” (lb. rom.= “Unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem”), dispoziția cuprinsă în teza I se aplică atât în ceea ce privește Dreptul procedural, cât și în ceea ce privește Dreptul material. Interpretarea în cauză a Ministerului Public se întemeiază pe o judecată de valoare a Curții Constituționale cuprinsă în Avizul consultativ nr. 1/2007, potrivit căreia “(…) Președintele României se bucură de imunitate în condițiile art. 72 alin. (1), adică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului“. Dar textul complet din Aviz este: “Referitor la atitudinea și exprimările domnului Traian Băsescu la adresa unor personalități publice, art. 84 alin. (2) din Constituție prevede că Președintele României se bucură de imunitate în condițiile art. 72 alin. (1), adică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului“. În mod evident, scoaterea din context cu care operează Ordonanța este de natură să restrângă sensurile dispozițiilor art. 84 alin. (2); judecata de valoare în integralitatea ei a Curții Constituționale nu limitează imunitatea de care se bucură Președintele României neapărat doar la sfera politică, așadar doar la teza a II-a a respectivei norme constituționale, ci înfățișează doar un înțeles al întregii norme. De altfel, dacă ar fi așa, prima teză ar fi de prisos.

Cuprinderea de către Constituție a celor două teze într-un singur alineat al art. 84 nu poate să conducă neapărat la concluzia că între acestea există vreo relație de subordonare ori că a doua constituie o precizare la prima ori că prima se referă la imunitatea de Drept procedural, iar a doua la cea de Drept material. Constituția a reglementat întreaga problematică a imunității printr-un singur alineat cuprinzând două teze privind sfere diferite.

În mod evident, calificările citate de Ordonanță din Decizia Curții Constituționale nr. 53/2005 potrivit cărora mandatul Președintelui României ar fi de demnitate publică, respectiv că acesta ar fi “autoritate publică unipersonală”, nu sunt, potrivit celor expuse mai sus, conforme prevederilor Constituției – Președintele României nu este nici demnitar public, nici autoritate publică, ci, după cum s-a precizat deja, organ reprezentativ al națiunii, respectiv organ reprezentativ al poporului, respectiv reprezentantul statului (v. în acest sens articolul “Cele trei dimensiuni ale mandatului Președintelui României“, publicat pe blog la 11 mai 2014). Includerea Capitolului II consacrat Președintelui României în Titlul III (“Autoritățile publice”) al Constituției nu îl califică imediat pe Președintele României drept autoritate publică; Președintele României îndeplinește și atribuții definind autoritatea publică, anume cu preponderență în forma organic-militară a statului. Distincția dintre un organ reprezentativ al poporului și o autoritate este făcută de art. 61 alin. (1) al Constituției, unde Parlamentul este definit ca fiind atât organ reprezentativ suprem al poporului, cât și (unică) autoritate legiuitoare a țării.

În sfârșit, mai trebuie adăugat că măsurile prevăzute de art. 72 alin. (2) și (3) nu sunt de natură a impune imunitatea de ordin juridic a deputaților și senatorilor. Confruntată cu o cerere din partea Ministerului Public în sensul celor expuse în articol, o Cameră a Parlamentului este chemată, potrivit textului articolului, doar să încuviințeze sau nu măsura formând obiectul cererii. O astfel de dispoziție este de natură să limiteze competența Ministerului Public. Ca regulă generală, într-o asemenea situație Camera este chemată să decidă dacă fapta pusă în sarcina deputatului sau senatorului este de ordin politic, respectiv dacă ține de exercitarea mandatului, sau dacă este de ordin juridic. Camera nu este – ori nu trebuie să fie – competentă să decidă asupra justeței acuzației aduse deputatului sau senatorului și nici să efectueze acte procedurale de ordin penal – în caz contrar s-ar înfrânge dispoziția cuprinsă în art. 1 alin. (1) al Constituției potrivit căreia statul este unitar. O astfel de prevedere scoate Ministerul Public din sfera politică a vieții societății, respectiv actele și acțiunile politice din sfera vieții statale.

Din cele expuse mai sus rezultă că afirmația cu titlu de concluzie din Ordonanță potrivit căreia “singura protecție absolută pe care imunitatea funcțională (adică de Drept substanțial – n.n.) o asigură Președintelui României este cea legată de exprimarea, în timpul mandatului a opiniilor politice” este contrară prevederilor Constituției.

Note.
1. Textul Ordonanței, pe: http://www.luju.ro/static/files/2014/mai/14/Ordonatța_sutiman.pdf
2. Textul Constituției, pe: http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339

Valeriu Mangu 

 

 

 

Rudolf Von Ithering - “Statul care vrea să fie respectat în plan extern și să rămână bine consolidat în plan intern, nu are valoare mai mare de protejat și de cultivat, decât sentimentul național de dreptate. Această grijă este una din cele mai înalte și importante misiuni ale pedagogiei politice. În sănătatea și în energia sentimentului de dreptate al fiecărui cetățean, statul posedă cea mai sigură garanție a propriei trăinicii atât în interior, cât și în plan extern; sentimentul de justiție este rădăcina întregului arbore; dacă rădăcina nu e bună, ci se usucă în piatră și nisip arid, tot restul nu e decât un miraj – când va veni furtuna, ea va smulge copacul din pământ pe de-a întregul. Dar trunchiul și coroana au avantajul că sunt vizibile, în timp ce rădăcina aflându-se în pământ se sustrage privirii. Influența distructivă pe care o exercită asupra forței morale a poporului legile injuste și instituțiile juridice prost alcătuite, se manifestă sub pământ, în acele regiuni pe care mulți politicieni nu le consideră demne de atenția lor, ei fiind concentrați numai asupra superbei coroane; aceștia nu au nici cea mai mică idee despre otrava ce urcă de la rădăcinăspre vârf. (…) Forța morală și sentimentul de justiție al unui popor ar fi putut să formeze un scut de apărare în fața dușmanului extern!”

Domnul Adrian Toni Neacsu a publicat in Monitorul Jurisprudentei nr.17/2014 articolul “Judecatorul este un profesionist” in care afirma ca “judecatorul este un profesionist al dosarelor”, prin aceasta intelegand ca analiza cazurilor pe care le judeca se face “fara emotie si fara sa fie coplesit de importanta deciziei sale”, avocatii avand doar rolul de a “impresiona” instanta, fiind doar niste histrioni pe scena ce o reprezinta sala de judecata.

Este regratabil ca domnul Neacsu a inteles sa isi exercite meseria de judecator astfel, si cu atat mai regretabil ca, acum cand a intrat in profesia de avocat, arata ca nici la acest moment nu a realizat rolul si functia cheie pe care avocatul le are in procesul de justitie si, mai ales, intr-un Stat de drept.

Asa cum am aratat si anterior, avocatul are un rol covarsitor in Statul de drept, anume sa “traduca” in limbaj juridic situatiile de fapt cu care se intalneste si sa le supuna atentiei magistratului – cel care este chemat sa imparta dreptate, in primul rand, si abia apoi sa faca maculatura.

Iar dreptatea este intr-o relatie mai stransa cu situatia de fapt decat cu norma juridica. Articolul domnului Neacsu arata mentalitatea, modul in care gandesc si judeca magistratii – intr-un mod plin de suficienta si superioritate.

Magistratul, ne spune domnul Neacsu, nu are nici o legatura cu situatia de fapt. El este pus acolo doar sa analizeze actele si sa aplice legea, fara sa fie influentat sau interesat de drama persoanala a fiecarei parti. Chiar ne spune ca magistratii sunt plicitisiti si obositi de ceea ce considera a fi spectacolul zilnic.

O veste pentru domnul Neacsu: partile sunt, de cele mai multe ori, oameni, chiar si in litigiile comerciale, pentru ca, la capatul drumului, destinele acestora sunt influentate in mod direct si substantial de minuta pe care magistratii o scriu stresati la sfarsitul zilei.

Si inca ceva, este mult mai usor sa corupi un magistrat care nu da doi bani pe actul de justitie, pe principiul care sta la baza acestuia, decat un judecator care chiar intelege si care “dezleaga” o cauza.

O sa ni se spuna ca judecatorii sunt chemati sa aplice legea. Nimic mai mult. Cel care ar spune asta, nu cunoaste insa realitatea din salile de judecata, unde judecatorii pronunta hotarari, asa cum de altfel recunoaste domnul Neacsu, in functie de ceea ce li se pare, in mod subiectiv, ca ar insemna echilibru, sau – ceea ce nu se mai recunoaste in articolul citat – in functie de raportul de forte care se confrunta, de interesele angrenate in dosar, apartenta sau afilierea specifica (clandestina) a fiecarul magistrat la un grup sau altul, la un serviciu sau altul – aspecte pe care domnul Neacsu le-a sesizat public in legatura cu o speta personala, reclamand tocmai o analiza empatica din partea magisitratilor care judeca la ICCJ. Totodata, sa nu uitam ca Romania se confrunta cu un val ingrijorator de legi “personalizate”.

PS: desi promotor al Jurindex, domnul Neacsu nu a aflat ca solutiile instantelor nu se mai pronunta de foarte mult timp in sedinta publica? Chiar doamna judecator Barsan, Presedinta Sectiei de contencios administrativ din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, arata ca doar se spune, asa…. in hotarari, fara sa fie si adevarat ca pronuntarea s-ar face in sedinta publica!!!

A se vedea in acest sens si articolele: “Jurindex, de ce nu este dorit de magistrati” si “Absenta pronuntarii in sendinta publica”.

Sursa : Evenimentul zilei - excellent news ...

Echipa Facultății de Drept a Universității din București a câștigat distincții remarcabile la unul dintre cele mai prestigioase concursuri de procese simulate din lume, care a a avut loc, recent, la Hong Kong. La prima sa participare, echipa din Româna a reușit să ajungă în semi-finalele fazei de pledoarii, rezultat care o plasează în primele patru universități la nivel mondial în cadrul competiției.

Echipa Facultăţii de Drept a obţinut premii importante atât la faza scrisă, cât și la faza orală a ediției a 11-a a concursului „Willem Vis”, care s-a desfășurat la Hong Kong în perioada 1-6 aprilie 2014. Concursul de procese simulate în domeniul arbitrajului comercial internațional „Willem Vis” este cel mai mare și cel mai prestigios concurs internațional de drept privat din lume şi reunește în mod tradițional reprezentanți ai celor mai renumite universități. Competiția cuprinde o versiune desfășurată anual la Viena (aflată la a 21-a ediție) și o versiune desfășurată anual la Hong Kong (aflată la cea de-a 11-a ediție).

La faza orală, studenții români au obținut premiul de semi-finalist la categoria „David Hunter”, pentru cea mai bună echipă la rundele de pledoarii, cea mai prestigioasă categorie din cadrul concursului. În rundele orale, echipa Facultății de Drept a Universității din București a fost compusă din studenții Ștefan Dinu și Radu Văleanu.

 

În rundele generale de pledoarii, echipa s-a întâlnit cu următoarele patru echipe: Universitatea Paraná (Brazilia), Universitatea Națională Taiwan (Taiwan), Universitatea Free State (Africa de Sud) și Universitatea Georgetown (SUA). Pe baza rezultatelor obținute în rundele generale, echipa s-a calificat în rundele eliminatorii, la care au participat primele 32 de echipe din cele 99 participante la competiție. În rundele eliminatorii, studenții români au ajuns până în faza semi-finalelor, întâlnind succesiv următoarele echipe: Universitatea La Trobe (Australia), Universitatea New York (SUA), Universitatea Griffith (Australia) și Universitatea Amsterdam (Olanda). Finala a fost câștigată de Universitatea Loyola Chicago (SUA). În plus, studentul Radu Văleanu a obținut o distincție individuală la categoria „Neil Kaplan” pentru cel mai bun pledant. Locul 1 la această categorie a fost câștigat de un student de la Facultatea de Drept China-EU (China).

La faza scrisă, studenții români au obținut o distincție și la categoria „Fari Nariman” pentru cel mai bun memoriu pe seama pârâtului. Locul 1 la această categorie a fost câștigat de Facultatea de Drept China-EU (China). Echipa Facultății de Drept se pregătește acum pentru ediția de la Viena a concursului, care se va desfășura în perioada 11-17 aprilie 2014.

Membrii echipei care au reușit să obțină această peformanță excepțională sunt: Andreea Armanu, Șerban Dănescu, Ștefan Dinu (pledant), Crina Gealatu, Mihaela Gheorghe, Mihaela Gherghe, Geanina Stîngaciu și Radu Văleanu (pledant).Echipa a fost antrenată de conf. univ. dr. Răzvan Dincă, av. drd. Raluca Papadima și av. drd. Vladimir Diaconiță.

Preşedintele CSM a anunţat că legislaţia privind modul în care sunt compuse completurile de cinci judecători de la Curtea Supremă, cele care pronunţă sentinţele definitive în marile dosare de corupţie, va fi modificată. O comisie a CSM lucreză la modificarea legii 304/2004 privind statutul magistratului care prevede cum sunt alese completurile de cinci judecători de la Curtea Supremă. Preşedintele comisiei a declarat pentru gândul că el personal susţine menţinerea completurilor de cinci de la Curtea Supremă. Anul trecut, în iunie, Ministerul Justiţiei a propus desfiinţarea completurilor de cinci, cele care l-au condamnat pe Adrian Năstase.

Dezbaterea legată de completurile de cinci judecători a revenit în spaţiul public după cea de a doua condamnare definitivă a lui Adrian Năstase la patru ani de închisoare în dosarul Zambaccian. Însuşi Năstase a acuzat cele două completuri de cinci de la Curtea Supremă. ”Nu consider că cele două completuri de recurs de la ICCJ, conduse de judecătorii cenzuraţi de Băsescu (vă aduceţi aminte de refuzul său de a o numi ca preşedintă a ICCJ pe judecătoarea Bărbulescu?) pot fi identificate cu 'justiţia din România'. Ele reprezintă, din păcate, justiţia politică a lui Băsescu, un instrument de luptă, sub aparenţa justiţiei, împotriva adversarilor politici”, a precizat Năstase pe bloc într-o postare recentă.

De altfel, pe parcursul proceselor sale, Năstase a militat public pentru revenirea la celebrele completuri de 9 judecători din care făceau parte şi judecători de la secţiile civile şi comerciale alături de judecătorii de la secţia penală a Curţii Supreme.

Într-o conferinţă de presă, noul preşedinte al CSM, Adrian Bordea, a fost întrebat dacă are în ”vedere modificarea legii 202/2010 privind completurile de 5 judecatori pentru că se ridică probleme foarte mari sau semne de întrebare cu privire la imparţialitate, la repartizarea aleatorie a dosarelor”. Răspunzând la această întrebare, Bordea declara că în acest moment ”caută soluţii” pentru completurile de cinci judecători. Şeful CSM nu a explicat, însă, care ar fi aceste soluţii. Contactat de gândul, preşedintele CSM Adrian Bordea a explicat că o comisie a consiliului analizează subiectul şi că ”îndată ce concluziile comisiei vor fi cristalizate, ele vor fi publicate”.

    

Bordea nemulţumit că la ICCJ sunt doar două complete de cinci

Prezent la şedinţa de miercuri 15 ianuarie a secţiei de judecători a CSM, Bordea a fost chestionat faţă de modificările ce vizează compunerea completurilor de cinci de la Curtea Supremă. Bordea a explicat că ”legea este perfectibilă” în privinţa completurilor de cinci. Bordea a lăsat să se înţeleagă faptul că una dintre probleme ar fi existenţa a numai două completuri de cinci judecători. ”Nu, n-am spus de imparţialitate, am spus numai de repartizare aleatorie pentru că, într-adevăr, în momentul în care ai două completuri sau pică la unul sau pică la celălalt dosarul”, a precizat Bordea

Este vorba de comisia 1 a CSM condusă de judecătorul Mircea Aron, membru al CSM. Contactat de gândul, judecătorul a explicat că, într-adevăr, comisia are în analiză legile de funcţionare ale sistemului judiciar - legea 303/2004 privind statutul magistratului, 304/2004 privind organizarea judiciară. Legea 304/2004 este cea care face referire la compunerea completurilor de cinci judecători de la Curtea Supremă.

”Va exista o discuţie şi pe marginea completurilor de cinci. Noi îi vom întreba pe colegii de la Curtea Supremă, dar cred că vor dori ca sistemul actual să fie păstrat. Sigur că au apărut discuţii în spaţiul public despre cine conduce aceste completuri, adică preşedintele şi vicepreşedintele ICCJ sau dacă completurile de cinci să fie conduse de un alt judecător. Nu cred, însă, că vor dori colegii să se renunţe la completele de trei respectiv cinci”, a explicat judecătorul Mircea Aron. În opinia sa sistemul actual adică judecare pe fond de un complet de trei şi în recurs la completul de cinci este adecvat. Judecătorul a precizat că dezbaterile pe modificările legate de legea 304 ar putea fi terminate în toamna acestui an.

Completurile de cinci judecători au ajuns în atenţia publicului după intrarea în vigoare a legii Micii Reforme prin care procesele penale care se judecă pe fond, adică încep la Curtea Supremă se judecă în recurs de un complet de cinci judecători ai secţiei penale. Până atunci procesele precum cel al lui Adrian Năstase erau judecate de un complet de 9 judecători, dar care nu făceau parte exclusiv din secţia penală. Astfel se ajungea la situaţia în care un dosar penal era judecat de judecători de la secţia civilă care nu erau specialişti în drept penal. Completul de cinci judecători a devenit spaima politicienilor, în special după condamnările lui Năstase, Cătălin Voicu, Decebal Traian Remeş, etc.

Ministerul Justiţiei a propus eliminarea completurilor de cinci

În iunie 2013, Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor a fost la un pas să desfiinţeze completurile de cinci judecători. Mai precis, Comisia Juridică a dezbătut o serie de modificări la Codul de Procedură Penală. În Senat, s-a hotărât că de la 1 februarie 2014, la Curtea Supremă vor funcţiona mai multe completuri de cinci judecători, alese prin tragere la sorţi. La finalul anului trecut, Curtea Supremă a hotărât că pentru 2014 vor funcţiona două completuri de de cinci judecători unul condus de Livia Stanciu (preşedintele ICCJ), celălalt condus de Ionuţ Matei (vicepreşedintele instanţei).

După dezbaterile din Senat, la Camera Deputaţilor, preşedintele Curţii Supreme, Livia Stanciu a explicat pe 25 iunie de ce e nevoie de completurile de cinci judecători, că vor fi alese prin tragere de sorţi şi că pe noul Cod de Procedură pot exista chiar şi mai mult de două astfel de completuri dar că decizia este a Curţii Supreme. Potrivit înregistrărilor sedinţei din 25 iunie 2013, membri comisiei păreau de acord cu această soluţie.

Pe 26 iunie, dezbaterile din Comisia Juridică au fost reluate. De acestă dată însă Ministerul Justiţiei a promovat pe ultima sută de metri un amendament prin care susţinea că la Curtea Supremă procesele pe fond să fie judecate de un judecător iar în recurs de un complet de trei judecători. Cu alte cuvinte se eliminau completurile de cinci judecători.

Propunerea MJ a fost susţinută de către deputatul PPDD, Luminiţa Adam. ”Nu cred că la ICCJ dosarele trebuie să mai fie judecate de completuri de trei judecători şi de cinci. Acolo ajung cauze care judecă şi la judecătorie. Nu înţeleg de ce trebuie să fie completuri de 3 şi de 5. Cum pot să judece mai bine trei sau cinci judecători faţă de unul sau completurile de trei”, a precizat în iunie 2013, deputatul PPDD. Teodor Nicolescu, deputat PNL şi secretar general al Comisiei Juridice a precizat că partidul său suţine completurile de cinci la Curtea Supremă. ”Credem că e o soluţie corectă ca la ICCJ dosarele să fie judecate în complet de cinci”, a explicat Nicolescu.

Amendamentul Ministerului Justiţiei a fost însă votat de comisie. După o jumătate de oră, membrii comisiei au revenit. Bogdan Ciucă, deputat PC şi preşedinte al comisiei a propus eliminarea amendamentului adoptat şi revenirea la forma iniţială. Astfel că în Noul Cod de Procedură Penală sunt prevăzute completurile de cinci judecători.(sursa mediafax)

Articol preluat din DCnews si Eurostat ...

Din datele publicate de Eurostat se poate vedea clar că rata șomajului a atins cote alarmate: Grecia: 27,3 %, Spania : 26,7 %; Croația: 17,6 %, Cipru : 17,0%, Portugalia : 15,7 %, Slovacia: 13,9 %, Bulgaria: 13,2, Irlanda: 12,6 %  și  Italia: 12,5 %.

Aceste date se traduc printr-o sărăcie lucie și printr-un declin social istoric în toată Europa, după criza economică din anii ’30.

Germania:  O persoană din şapte este săracă sau ameninţată cu sărăcia

Rata sărăciei este pe punctul de a înregistra un nou record în Germania. Contrar a ceea ce se vehiculează, situația economică și socială din Germania este departe de a fi una foarte bună. Unul dintre motivele pentru care economia germană afiseșază rezultate economice relativ satisfăcătoare – a se vedea rata șomajului 5,8% – este reprezentat de așa numita <>. Aceasta a avut ca scop relansarea economiei printr-o luptă continuă contra șomajului. Astfel, chiar și tinerii cu studii superioare au fost obligați să accepte locuri de muncă subcalificare în schimbul unor salarii de mizerie. În Berlin, capitala economică cea mai dezvoltată din Europa, tinerii muncesc și pentru 55 de cenți pe oră. Deşi şomajul se diminuează, sărăcia se extinde pentru că există locuri de muncă, dar salariile sunt foarte mici, iar situația nu pare să se îndrepte spre o direcție bună.

Grecia – aproape o treime din populația greacă nu are asigurare medicală

Din cauza recesiunii și a șomajului  - pentru al șaselea an consecutiv – doar o treime din populația Greciei are asigurare medicală. Această evoluție catastrofală are consecințe grave pentru sănătatea copiilor și femeilor gravide. Spre exemplu, cei mai mulți copii ajung la vârsta de doi ani fără să aibă acces la vaccinurile aferente.

În Cipru, un număr din ce în ce mai mare de oameni apelează la ajutoarele alimentare. Nici în această țară lucrurile nu stau mai bine, rata șomajului fiind ridicată. Din acest motiv, cetățenii aleg să apeleze la ajutoarele alimentare pentru a putea trăi.

Portugalia: Oamenii pleacă pe capete în străinătate în căutarea unui trai mai bun. Portugalia este o țară disperată. Rata șomajului se apropie de 20%, iar oamenii au început să fugă din acest ținut al sărăciei. Mai mult decât atât! Oamenii care ar trebui să beneficieze de îndemnizații de șomaj nu primesc niciun venit.

Spania: O țară în care se vorbește despre o presupusă revenire din criza financiară pe care însă nimeni nu o vede. Cei mai mulți spanioli nu văd nicio redresare în economie și se întreabă ce să pună pe masă.

 

Concluziile raportului :

 

Concluziile datelor publicate de Eurostat sunt teribile. Țările din cadrul Uniunii Europene și mai ales cele din zona euro sunt pe punctul de a atinge un declin social de proporții. Sărăcia a reapărut, iar după calculele făcute de Eurostat, 24% dintre cetățenii Uniunii Europene sunt amenințați de excluziune socială, 10% trăiesc în gospodării în care nimeni nu lucrează, 8,6% nu au bani pentru a-și cumpără cele necesare pentru a pune pe masă, iar 0,82% nu au un acoperiș asupra capului.

Autorul articolului publicat în agoravox.fr se întreabă dacă nu cumva soluția ieșirii din criza economică ar fi chiar “părăsirea” granițelor Uniunii Europene. “Ni se spune că ieșirea din Uniunea Europeană ar fi un dezastru, dar de ce nimeni nu vorbește despre dezastrul actual?”, încheie jurnalistul François ASSELINEAU.

Institutul National al Magistraturii a facut publice rezultatele finale ale concursului pentru numirea in functii de conducere vacante la curtile de apel, tribunale, judecatorii si la parchetele de pe langa acestea, din sesiunea 13 septembrie-4 decembrie 2013. Concursul a fost organizat de INM in vederea ocuparii celor 118 functii vacante de presedinte si vicepresedinte de la curtile de apel, tribunale, judecatorii, precum si a celor 99 de functii vacante de procuror general, procuror general adjunct, prim procuror si prim procuror adjunct de la parchetele de pe langa acestea. Tabelele de clasificare a candidatilor judecatori si procurori, care au sustinut examenele din sesiunea septembrie-decembrie 2013 dezvaluie insa nivelul scazut de pregatire al candidatilor. Altfel, nu se poate explica cum dintr-un total de 118 functii de conducere vacante din instante au reusit sa fie ocupate doar 56. Aceeasi situatie s-a intamplat si la promovarea in functii de conducere de la parchete. Mai exact, daca concursul prevedea ocuparea a 99 de locuri in parchete, ei bine, doar 28 de procurori au reusit sa faca fata subiectelor si sa obtina cel putin notele minime pentru a promova examenul.

Regulamentul aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotararea nr. 320/2006 prevede la art. 26 alin. 5 ca pentru a promova in functii de conducere la acest examen judecatorii trebuie sa aiba o medie finala de minimum 7, care este calculata din notele obtinute la proiect si proba scrisa, iar aceastea nu trebuie sa fie mai mici de 5.  In acelasi Regulament, se specifica la art. 4 alin. 5 ca procurorii trebuie sa aiba o medie finala de 7, cu conditia ca la cele doua probe sa fi obtinut note mai mari de 5.

La o privire mai atenta asupra tabelelor cu mediile finale ale candidatilor, remarcam in lista judecatorilor ca au existat magistrati care, desi au promovat proba proiectului nu s-au prezentat si la proba scrisa. In acelasi document exista si judecatori care desi au obtinut cel putin nota 5 la fiecare dintre probe, nu a reusit sa ocupe postul pentru care a candidat, intrucat nu a indeplinit conditia prevazuta in Regulament, de a obtine mininum nota 7.

Daca la judecatori s-a reusit "performanta" de a promova pe muchie, lucrurile au stat cu totul altfel la procurori. Conform tabelului cu mediile finale ale procurorilor, cea mai mica nota de promovare a fost 7,69. In schimb, majoritatea procurorilor care au promovat concursul au avut numai medii finale de 8 si 9. In randul acestor procurori se incadreaza si procuroarea Maria Militaru - cea care l-a trimis pe politistul Cristian Cioaca in judecata sub acuzatia ca a ucis-o pe sotia lui, avocata Elodia Ghinescu – care a cerut promovarea de la PICCJ la Parchetul Curtii de Apel Bucuresti in functia de procuror general adjunct si a obtinut o medie finala de 9,39.

SA IESIM URGENT DIN UE,: BABILONIA COMUINSTO-SATANICA IUDEOMASONICA, DACA VREM SA MAI EXISTAM CA NATIUNE SI CA OAMENI !

Intrebat fiind de către Nae Ionescu “Care trebuie să fie însuşirile unui adevărat cetăţean. român?”, Petre Ţuţea i-a răspuns:
1. Să fie creştin, conştiinţa religioasă fiind definitorie pentru om;
2. Să fie dispus a-şi da viaţa pentru Româniafără regret;
3. Să nu înşele pe nimeni;
4. Să nu necinstească nicio fecioară, pentru a nu ofensa majestatea Maicii Domnului;
5. Să-şi cunoască limitele şi să respecte ceea ce poate face altul şi nu poate face el.
Tradatorii, strainii,alogenii, care ne batjocoresc de 24 de ani de mizerii occidentale, se straduiesc zi de zi, din toate puterile si cu toate mijloacele, ca romanul sa nu mai respecte acest pentalog, ci sa fie un indobitocit spalat pe creier cu societatea de consum paine si circ. Oare cind ne vom destepta?
Din 2014, urmeaza ultima calamitate,decisiva: strainii vor acapara pamantul agricol: „Adevărata suveranitate naţională îşi are tron pământul patriei cu sufletul îngropat în el. Nici o legislaţie nu poate împărţi tronul acesta între autohtoni şi venetici. Şi nu există aur pe lume să echivaleze preţul ţarinii strămoşeşti. Pentru că, din moment ce această ţarină e strămoşească, ea are mai presus de toate o valoare morală, ce nu se poate măsura în bani. Cine îşi vinde pământul săvârşeşte un sacrilegiu fiindcă îşi vinde morţii din el. Crima democraţiei e că a pus la mezat patria, şi aceasta însemnează în principiu detronarea neamului românesc din drepturile lui de rasă regală. În lumina spiritului autohton, invazia străinului e tot una cu o năvălire barbară, ceea ce constitue caz de război defensiv.....Căci patria e dania strămoşilor şi ea nu se lasă nici răpită, nici vândută. România trăieşte sub dictatura capitalismului fără patrie.” Nichifor Crainic.

Articol extrem de dur la adresa presedintelui Traian Basescu in cea mai prestigioasa publicatie de la Bruxelles, New Europe. Articolul intitulat “Basescu: Ultimul autocrat al Europei” este cu adevarat unul devastator, efectele putand fi dezastruoase pentru Traian Basescu, in conditiile in care publicatia este una respectata la Bruxelles. De asemenea, articolul a fost inclus in revista presei pe care o primesc toti europarlamentarii si oficialii Parlamentului European, ai Consiliului Europei si ai Comisiei Europene.

Intr-un articol care prezinta realitatea din Romania vazuta de la Bruxelles, jurnalistii de la “New Europe” l-au demascat pe Traian Basescu ca fiind ultimul autocrat al Europei si subliniaza inclusiv controlul pe care presedintele il exercita asupra procurorilor, Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Consiliului Superior al Magistraturii sau al Curtii Constitutionale. In articolul de la New Europe sunt prezentate detalii despre modul de actiune al presedintelui Basescu, care vin sa ii ingrozeasca pe cei mai democrati dintre cititori. Nu in ultimul rand, ziaristii amintesc de evenimentele din vara anului trecut, cand Traian Basescu a ignorat vointa celor 7,4 milioane de euro care au votat la referendum pentru demiterea din functie.

Iata articolul aparut in New Europe:

"La aproape un sfert de secol de la caderea Cortinei de Fier, strigatele dureroase pentru "libertate" pot fi inca auzite de cei care protesteaza in Europa. In Romania, membra a Uniunii Europene din anul 2007, oamenii continua sa caute valorile democratice care au fost ingropate sub regimul despotic al controversatului presedinte al tarii, Traian Basescu.

Exact cu un an inainte de alegerile prezidentiale din Romania, Traian Basescu isi recapata regulile lui autocratice, slabite la referendumul de anul trecut, in care 87% din populatie a votat in favoarea suspendarii sale.

Angajat intr-un razboi intern impotriva noului guvern si a majoritatii politice, Basescu si-a indreptat atentia spre atractiile din afara Romaniei – poate din Europa, poate chiar peste Oceanul Atlantic. Exista zvonuri ca va incerca sa isi asigure viitorul politic cu ajutorul conexiunilor sale vechi, care l-au ajutat in urma cu un an sa ramana la putere, in ciuda rezultatului referendumului. Aceasta este poate, cea mai ciudata poveste de revenire in Europa si una care este mult mai probabila intr-o tara ca Belarus, (ultima dictatura comunista nereformata din Europa), decat intr-un stat membru al Uniunii Europene. Doar un tiran poate sfida deschis vointa poporului (7,4 milioane de romani din 8,4 milioane care au votat pentru demiterea lui) si sa se intoarca in biroul sau. Acesta este modul in care Basescu a reusit sa se intoarca la Palatul Prezidential la trei saptamani dupa suspendarea de la Parlament.

Construirea unui regim autocratic

Nu a fost intamplator faptul ca Traian Basescu a reusit sa recastige puterea dupa ce poporul i-a spus sa plece. A fost o atenta construirea a sistemului de autoservire care l-a salvat.

Regimul lui Basescu este caracterizat printr-o retea de institutii, care sunt toate sub comanda lui personala. Prin numirea sustinatorilor lui loiali in pozitii cheie si prin mentinerea celor care isi arata recunostinta, Traian Basescu a reusit chiar sa preia controlul total al serviciilor secrete din Romania si a de a urmari propriile prerogative in calitate de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii.

Folosind informatii furnizate direct de serviciile secrete si de sistemul de monitorizare bine pus la punct, se spune ca Basescu a reusit sa cedeze presiunii subversive pe cei mai multi dintre sedii institutiilor de stat cheie.

Pas cu pas, prin mai multe intalniri si mandate, el a reusit sa prelungeasca controlul sau personal si sa il extinda peste capetele procurorilor sefi, precum si peste conducerea Curtii Supreme de Justitie, Consiliului Superior al Magistraturii, Curtii Constitutionale a Romaniei si Agentiei Nationale de Integritate. Folosind toate aceste institutii, inclusiv Agentia Nationala de Administrare Fiscala si Consiliul National al Audiovizualului, Traian Basescu a resuit sa isi compromita si sa isi elimine adversarii sai politici, fosti aliati, voci ale miscarilor sindicale si ale societatii civile. De asemenea, el a atacat in mod deschis institutiile de presa independente ale tarii.

In esenta, au existat doua incalcari ale Constitutiei, care au condus la decizia Parlamentului de a-l suspenda pe Basescu – nu doar o data, ci de doua ori, dupa care sa fie organizat un referendum in acest sens. Ceea ce s-a intamplat in vara anului trecut a fost un caz tipic de servitute voluntara a institutiilor statului fata de un singur om – Presedintele.

De asemenea, Basescu s-a bazat si pe sprijinul aliatilor sai de peste Atlantic. Ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti, Mark Gitenstein, de exemplu, este privit ca fiind un sustinator fara echivoc al lui Basescu. Intr-o interventie fara precedent din partea unui diplomat american in ultimul deceniu, ambasadoul Gitenstein s-a exprimat impotriva referendumului. Acesta a spus ca este "profund preocupat de orice incercare de a ameninta independenta institutiilor democratice". Ar mai trebui de altfel remarcat faptul ca ambasadoul Gitenstein, destul de ciudat, se afla in board-ul Fondului Proprietatea din Romania.

In ceea ce ii priveste pe emisarii trimisi de la Washington pentru a-l sprijini in mod public pe Basescu, acestia au imbratisat si prezentat fara nicio ezitare cifrele umflate prezentate in legatura cu o imaginara frauda electorala. Acestia au prezentat ca sigure aceste rezultate, desi a trecut mai bine de un an de la referendum si nimeni nu a fost in stare sa gaseasca dovezi puternice pentru cele doua milioane de voturi impotriva suspendarii lui Basescu.

Acest lucru poate fi descris doar ca o incercare deliberata din partea Washington-ului si Bruxelles-ului de a dezinforma publicul. In privinta noului guvern, a fost inventata o teorie scandaloasa... de a aresta unii judecatori ai Curtii Constitutionale. Adevarul a fost ascuns de elita politicii europene sau realitatea a fost distorsionata: Basescu si sustinatorii lui au transmis la Bruxelles si Washington informatii false la care Constitutia nu face nicio mentiune si au acreditat ideea de lovitura de stat.

Mai mult, confuzia a fost mentinuta in mod deliberat in ceea ce priveste independenta membrilor Curtii Constitutionale, care sunt, de fapt, numiti pe criterii politice.

Anul trecut, mii de romani au iesit in strada, cerand "Libertate, Libertate" – la 23 de ani de la caderea comunismului. Multi dintre ei simt ca Romania lui Basescu seamana din ce in ce mai mult cu Republica Socialista Romania a lui Nicolae Ceausescu, conform sondajelor de opinie si a rapoartelor din mass-media locala.

O statistica oficiala care vorbeste despre regimul actual din Romania ar trebui sa ingrijoreze pe toata lumea. Potrivit cifrelor oficiale, au existat mai mult de 3.000 de comenzi (doar intr-un an) pentru interceptarea convorbirilor telefonice din Romania pe motiv de securitate nationala. De asemenea, in Romania, presa este considerata o "vulnerabilitate" pentru securitatea nationala a tarii, asa cum scrie in documentul de strategie nationala.

Dupa noua ani sub mandatul lui Basescu, oamenii au ajuns sa sopteasca, in loc sa vorbeasca. Ei se tem ca telefonul lor este exploatat si ca un singur cuvant sau fraza ar putea deveni proba intr-o cauza penala, constituita exclusiv pe compilatii si transcrieri incomplete ale interceptarilor convorbirilor telefonice. Aceasta este o concluzie trasa din rapoartele independente cu privire la sistemul judiciar din Romania, care arata ca cele mai multe cazuri impotriva liderilor politici si afaceristilor sunt construite exclusiv pe inregistrari ale convorbirilor telefonice, fara nicio alta dovada.

Intre timp, arestul preventiv pentru mai mult de un an inainte de audierea in fata unor judecatori a devenit o metoda comuna care aminteste de romanii din regimul opresiv al lui Stalin. Dar, dincolo de sentimentele tot mai pronuntate de frica si anxietate, romanii se simt frustrati si tradati pentru votul pe care l-au exprimat la referendumul de anul trecut – vot care a fost ignorat.

Ca presedine, incercarile lui Basescu de a ramane la puterea au creat un paradox: votul a mai mult de sapte milioane de oameni nu conteaza la fel de mult ca votul celor care au absentat. Acest rezultat va afecta, probabil, alegerile viitoare si, in plus, democratia din Romania.

De fapt, acesta este visul oricarui conducator autocrat: sa inlocuiasca dorinta poporului cu dorinta sa si sa sporeasca nedumerirea populatiei, facandu-i sa creada ca nu are rost sa isi manifeste opiniile pentru ca votul lor nu va conta iar opinia lor, precum si libertatea nu exista in realitate.

Monopol asupra mesajelor externe

Inainte referendumului, mass-media a transmis mesaje din Romania catre alte state membre ale Uniunii Europene si catre Statele Unite, care au fost controlate de persoane apropiate lui Basescu. De fapt, nenumarati mesageri pro Basescu au batut pe la usa membrilor Parlamentului European, a guvernelor si a instituiilor din afara tarii.

Criticii au sustinut ca acest demers a reprezentat o incercare de a transmite doar informatii "adecvate", aprobate de presedinte si de regimul sau. Ei au venit in forma unor institutii culturale – in principal concepute pentru a promova cultura romana in lume – sau organizatii non-guvernamentale, apropiate regimului prezidential (cum ar fi Freedom House Romania). Scopul lor a fost de a oferi o mai mare credibilitate asa numitei lovituri de stat, despre care s-a spus ca a fost organizata de catre Parlamentul din Romania, Guvern si o majoritate de 90% din romani. Toate eforturilor de a furnza informatii false in restul UE si a Statelor Unite a avut ca scop obtinerea unui sprijin extern pentru presedintele suspendat, compensand in acest fel lipsa sprijinului intern.

Cine are viitorul?

In 13 luni, Romania va avea cel mai probabil un nou presedinte, deoarece Basescu nu va mai putea candida pentru un al treilea mandat. Dar el nu renunta. Basescu a landat recent o idee hilara, cum ca el ar putea prelungi termenul sau constitutional cu cel putin inca doua luni. Modul sau de gandire combinat cu metodele folosite pana acum si cu reteaua de institutii aflate sub comanda sa ne face pe toti sa credem ca orice este posibil sa se intample. Cel mai rau scenariu: sa schimbe scaunul prezidential cu unul de presedinte oficial intr-un for european sau NATO. surse de presa interne/internationale

Documentele bancare dezvaluite miercuri 6 noiembrie 2013 de senatorul PNL Sorin Rosca Stanescu, referitoare la modul in care Alianta DA PNL – PD (condusa in toamna anului 2004 pe atunci de Theodor Stolojan si Traian Basescu) a fost finantata in luna noiembrie 2004 cu peste 7 milioane dolari de catre doua firme off-shore din Cipru, scot la iveala un fapt cutremurator. Si anume ca Traian Basescu a devenit presedinte al Romaniei in toamna lui 2004 cu milioane de dolari proveniti din doua firme off-shore din Cipru. In fapt, acest caz a fost sesizat PICCJ – DNA de FACIAS in urma cu un an, insa parchetele conduse de procurorii obedienti, numiti de Traian Basescu, nu au miscat o fila in acest dosar pentru a afla cine a trimis banii si unde au disparut ei. De ce oare?

Transferurile bancare catre Alianta DA (Stolojan si Basescu)

Potrivit celor cinci file de transfer bancar puse la dispozitie publicului de senatorul Sorin Rosca Stanescu, rezulta urmatoarele transferuri bancare operate in luna noiembrie 2004 in contul beneficiarului Alianta DA PNL – PD, cu cont deschis la Bancpost, cod IBAN RO38BPOS85002724809ROL01, dupa cum urmeaza:

1 - 4.11.2004 – suma de 1.200.000 USD a fost transferata de COMAC Limited Cipru, din contul de la Laiki Bank Cipru, in contul beneficiarului Alianta DA PNL – PD de la Bancpost Bucuresti;

2 - 12.11.2004 - suma de 1.200.000 USD a fost transferata de GLOBAL NETWORKING Limited Cipru, din contul de la Laiki Bank Cipru, in contul beneficiarului Alianta DA PNL – PD de la Bancpost Bucuresti;

3 - 12.11.2004 - suma de 300.000 USD a fost transferata de COMAC Limited Cipru, din contul de la Laiki Bank Cipru, in contul beneficiarului Alianta DA PNL – PD de la Bancpost Bucuresti;

4 - 19.11.2004 - suma de 2.800.000 USD a fost transferata de COMAC Limited Cipru, din contul de la Laiki Bank Cipru, in contul beneficiarului Alianta DA PNL – PD de la Bancpost Bucuresti;

5 - 19.11.2004 - suma de 1.200.000 USD a fost transferata de COMAC Limited Cipru, din contul de la Laiki Bank Cipru, in contul beneficiarului Alianta DA PNL – PD de la Bancpost Bucuresti;

Senatorul Sorin Rosca Stanescu nu a precizat cui apartin aceste firme, probabil ca habar n-are.

Procurorul Marius Iacob a dezlegat misterul!

Lumeajustitiei.ro a avut insa curiozitatea de a investiga apartenenta celor doua firme si am ajuns la concluzia ca cel putin una – COMAC Limited Cipru, apartine omului de afaceri Sorin Ovidiu Vantu.

Am descoperit aceste legaturi chiar intr-un act al procurorului sef adjunct al DNA Marius Iacob (foto) mai precis intr-un referat al acestuia intocmit pe cand era seful Sectiei de urmarire penala din PICCJ, prin care a cerut si obtinut la 9 septembrie 2010 arestarea lui Sorin Ovidiu Vantu, pentru tainuire si favorizarea infractorului Nicolae Popa (devalizatorul FNI), alaturi de co-inculpatii Octavian Turcan si Stoian Alexandru.

Potrivit referatului lui Marius Iacob (procuror numit in functie de Traian Basescu), acesta a concluzionat ca firma off-shore COMAC Limited Cipru apartine omului de afaceri Sorin Ovidiu Vantu. Iata un citat din referat:

„Potrivit probelor administrate si comunicate obtinute la data de 23.08.2010 ….circuitul bancar s-a stabilit cu certitudine ca transmiterea sumelor de bani s-a realizat in baza dispozitiilor inculpatului SORIN OVIDIU VINTU, prin contributia inculpatul OCTAVIAN TURCAN, prin transfer bancar, din contul unei societati din Cipru in contul unei societati inregistrate in Indonezia la care condamnatul POPA NICOLAE are acces. S-a confirmat faptul ca atat Comac Ltd, cat si Elbahold (societatea care a virat catre Comac Ltd sumele din care s-a realizat transferul catre Nicolae Popa), sunt controlate de catre inculpatul Vantu Sorin Ovidiu. Aceasta imprejurare a rezultat din coroborarea continutului convorbirilor si mesajelor text interceptate in baza autorizatiilor emise de Inalta Curte de Casatie si Justitie cu informatiile obtinute prin intermediul comisiei rogatorii de la autoritatile judiciare din Cipru. Astfel, rezulta fara dubiu ca transferul sumei de 50.000 euro catre Popa Nicolae s-a realizat din dispozitia inculpatului Vantu Sorin Ovidiu, in scopul de a zadarnici executarea pedepsei la care fusese condamnat Popa Nicolae.”

Aceleasi concluzii au fost retinute si de judecatoarea Ana Maria Tranca, de la Sectia I a Tribunalul Bucuresti, care in dosarul nr.43238/3/2010, la data de 10.09.2010, a dispus arestarea celor trei co-inculpati, in frunte cu Vantu, pentru 29 de zile: „Potrivit probelor obtinute la data de 23.08.2010 s-a stabilit cu certitudine ca transmiterea sumelor de bani s-a realizat in baza dispozitiilor inculpatului SORIN OVIDIU VINTU, prin contributia inculpatul OCTAVIAN TURCAN, prin transfer bancar, din contul COMAC LIMITED Nicosia deschis la banca MARFIN POPULAR BANK PUBLIC CO LTD Cipru...”

O alta depozitie relevanta, prezentata de Curentul.ro in urma cu circa doi ani, apartine afaceristului Liviu Luca de la PetromServices (partener de afaceri cu Sorin Ovidiu Vantu), care intr-o depozitie data in fata procurorului Marius Iacob la 9.09.2010 declara in legatura cu cercetarile intreprinse pe marginea unui transfer de 3.000.000 euro din contul firmei Elbahold Limited Cipru in contul firmei COMAC Limited Cipru: „...Stiu ca exista in Republica Cipru, in Nicosia, firma COMAC Limited Cipru, care e posibil sa apartina lui Sorin Ovidiu Vantu...”

CONCLUZII

Cazul mai sus prezentat e simplu de interpretat. Daca documentele bancare prezentate de senatorul Rosca Stanescu sunt reale, rezulta ca Traian Basescu a castigat alegerile prezidentiale din noiembrie 2004, din partea Aliantei DA PNL – PD, ca urmare a faptului ca a fost finantat de omul de afaceri Sorin Ovidiu Vantu cu milioane grele de dolari. El, Basescu, care il acuza pe contracandidatul lui de la urmatoarele alegeri, Mircea Geoana, ca s-a dus noaptea in vizita la Vantu, acuzatie cu care a reusit sa-si discrediteze adversarul in campania electorala si sa mai obtina un nou mandat de presedinte al Romaniei!

Daca, de asemenea, se dovedeste ca Alianta DA PNL – PD, condusa pe atunci de Theodor Stolojan si Traian Basescu, nu a declarat acesti bani si i-a facut „pierduti”, ne aflam atunci in fata unui caz grav de coruptie, evaziune fiscala si spalare de bani, fata de care PICCJ are datoria sa faca lumina! -SURSA - LUMEA JUSTITIEI

UE se leagă de Ucraina prin nordul României

Raţiunea modificării pare a fi dezinteresul Comisiei Europene de a se conecta cu Republica Moldova şi dorinţa realizării unei legături cu Ucraina nu prin România, ci prin Ungaria, la nord de România. Harta întregii reţele la nivel european nu prevede conexiune cu Republica Moldova.

Modificările par paradoxale cel puţin luând în consideraţie declaraţiile făcute de ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu, chiar pe parcursul intâlnirii inter-ministeriale desfăşurate la Tallinn. ”Susţin crearea unor reţele de infrastructură inteligente, durabile şi pe deplin interconectate nu numai pe teritoriul Uniunii Europene, ci şi în legătură cu statele învecinate”, a spus aceasta. Ministrul Transporturilor nu a putut fi contactat ieri pentru precizări.

Pe lângă legăturile Constanţa-Bucureşti-Braşov-Timişoara-Arad şi Timişoara-Craiova, noua reţea mai prevede şi o conexiune a Bucureştiului la Dunăre.

Comisia Europeană a desenat nouă coridoare de transport pan-europene pe baza reţelei principale TEN-T care vor fi dezvoltate cu precădere în viitor. Aceste coridoare TEN-T, nu trebuie confundate cu celelalte coridoare de transport din Europa Centrală şi de Est, caz în care România este traversată de două dintre acestea (coridoarele IV şi IX).

În cazul noii politici TEN-T, România este inclusă în două din cele nouă coridoare europene, anume Rhin-Dunăre şi Orient/estul Mediteranei.

De ce e importantă reţeaua TEN-T

Finanţarea ”noii politici în domeniul infrastructurii”, anunţată zilele trecute la Tallinn de către Siim Kallas, vicepreşedintele CE, se va face cu ajutorul instrumentului ”Europe Connecting Facility”. Acesta este alimentat cu 26 miliarde euro de către CE, pe partea de transporturi. Dacă vechea reţea TEN-T părea a fi fost realizată cu generozitate, având o extindere mare, noua reţea pare a fi fost proiectată mai degrabă pe principii funcţionale.

Astfel s-a dat atenţie ştrangulărilor de trafic la nivelul coridoarelor europene şi completării segmentelor lipsă. Fiecare coridor presupune folosirea mai multor tipuri de transport pentru realizarea caracterului multi-modal al proiectului şi va traversa un număr minim de ţări. Cele nouă coridoare ce conţin 94 de noduri rutiere, feroviare, navale, 38 de aeroporturi-cheie, 15.000 de kilometri de cale ferată de înaltă viteză şi 35 proiecte de fronitieră. Coridoarele TEN-T vor trebui definitivate până în 2030, în timp ce reţeaua auxiliară va trebui terminată până în 2050. Cei 26 de miliarde de euro vor funcţiona ca un capital de pornire pentru statele membre. Finanţarea CE va trebui dublată de resurse proprii ale celor 28 de state membre.

Procurorul-şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, a declarat miercuri seară la TVR că revocarea procurorului Lucian Papici de la conducerea secţiei I a DNA a creat o „vulnerabilitate” în cadrul Direcţiei. Kovesi a mai precizat că i-a cerut ministrului Justiţiei, Robert Cazanciuc, să o propună pe Mariana Alexandru pentru postul de şef al secţiei I, iar pe Lucian Papici în funcţia de adjunct, astfel realizându-se o rocadă între cei doi.

”Înlocuirea procurorului Papici a creat o vulnerabilitate în cadrul DNA. Nu a fost cerută recomandarea mea pentru delegarea celor doi noi şefi la secţia 1. De la înfiinţarea DNA nu s-au delegat şefi fără consultarea procurorului-şef al DNA. Domnul Niţu m-a sunat şi mi-a spus că a revocat delegarea lui Papici, fără să mă consulte. A spus că e decizia pe care şi-o asumă. Nu ni s-a explicat de ce li s-a încetat delegarea celor doi procurori”, a declarat Kovesi la TVR

Procurorul-şef al DNA a explicat că a solicitat de la bun început ca pentru funcţia de şef al secţiei I a DNA, ministrul Cazanciuc să o propună pe Mariana Alexandru, iar pe Lucian Papici pentru funcţia de adjunct.

”Pot să vă spun că am făcut o recomandare scrisă către Ministrul Justiţiei pentru procurorii Mariana Alexandru şi Lucian Papici. Legea de organizare judecătorească spune că se face în interesul serviciului adică a DNA. Cine poate face o evaluare mai bună decât şeful DNA. Legalitatea acestui ordin poate fi constatată de o instanţă de judecată sau de CSM. I-am spus ministrului Justiţiei că s-a creat o vulnerabilitate la DNA nu din cauza numelor propuse, ci din modul în care s-a realizat. Nu poţi să înlocuieşti un om de pe funcţie fără o explicaţie la opt zile după ce i-a prelungit delegarea”, a declarat Kovesi.

Şeful DNA a precizat că există o lipsă de încredere a procurorilor DNA în cei doi procurori, Iulian Bendeac şi Viorel Cerbu, delegaţi şi propuşi pentru conducerea secţiei I

Mahalagismele politice de la Consiliul Superior al Magistraturii sau Curtea Constitutionala a Romaniei

In orice Stat "Democratic" autentic puterile se controleaza reciproc. In orice stat democratic nu exista putere independenta la modul pe care il intelege si il declara Monica Macovei sau Handeala – C.S.M., in numele puterii judecatoresti – din care atentie, el (CSM) nu face parte – adica nimeni sa nu zica nimic despre ce face "el" (CSM), pentru ca, se atenteaza la independenta Justitie. Asa cum Justitia ancheteaza si condamna parlamentari sau guvernanti care incalca legile, cu exceptia lui Traian Basescu, fost Securist si turnator, care are imunitate si impunitate absoluta, asa si guvernantii si parlamentarii fac legi, atribuie bugete, stabilesc politicile de urmat in aceasta tara. Cu late cuvinte, independenta celor trei puteri in stat este in fapt o interdependentza, care trebuie exercitata cu buna-credinta si numai in interesul cetateanului. Fireste ca cetateanul trebuie sa fie musai Basescu fost si actual ofiter operativ secu. sau Haineala subordonata lui Monica Macovei. Sondajul IRES desfasurat in perioada 12.01.2013 – 19.01.2013., cu subierctul "aveti incredere in Justitia romana"? 68,06% dintre raspunsuri au fost “Nu”, 22,8% au fost “Intr-o oarecare masura” si doar 8,67% dintre participantii la sondaj si-au exprimat increderea deplina in justitie, raspunzand “Da”.  Mahalagismele politice de la Consiliul Superior al Magistraturii sau Curtea Constitutionala a Romaniei, judecatori cu nasu’ in suflet (ex. cei de la I.C.C.J. sau Parchetul General), erorile judiciare (politice), dar si numarul mare de cazuri pierdute de Romania la CEDO au generat actuala neincredere in sistemul judiciar. Sustinatorii secaturii de la Cotroceni si ai independentei justitiei considera ca cei aproape 70 % dintre romani sunt un pericol pt. justitie? Fireste ca JUSTITIA Securistica instaurata de Basescu nu are nicio vina cu atat mai putin persoanele promovate si sustinute de Monica Macovei (progenitura de general de securitate - poate colonel si procuroare securisto-comunista de mare nadejde) atat in institutii publice cat si in O.N.G.-uri “independente”! Cand increderea populatiei in justitie are un trend negativ cred ca discutiile cu si despre persoane ca Cristi Danilet alias Frankfurt din Vacanta Mare, Haineala, Luluta Kovesi, Morar sau Ghica si clica lor de peropagandisti si progenituri de securisti si nomenclaturisti comunisti nu-si au rostul. Dupa opinia mea justitie inseamna adevarul pe care ni-l dorim cu toţii.

Ascensiunea rapidă în magistratură a Oanei Hăineală Schmidt la preşedinţia CSM este legată şi de o serie de coincidenţe boigrafice ale familiei. Numită acum Schmidt, după căsătoria cu un manager din industria de gaze naturale, Hăineală a avut alte câteva nume anterioare. Astfel, s-a născut cu numele de familie Hajnal, după tată, procuror înainte de revoluţie în judeţul Covasna. Procurorul Hajnal a fost promovat la Bucureşti în 1990, sub mandatul procurorului general Robu. Hajnal a fost numit procuror şef al Capitalei spre surprinderea totală a instituţiei Parchetului. În timpul mineriadei din 13 -15 iunie1990, Procuratura Capitalei a executat o serie de acţiuni împotriva manifestanţilor. Procurorul şef Hajnal a organizat desantul de procurori care a anchetat lotul de arestaţi depuşi în fortul de la Măgurele. Potrivit unor surse din Ministerul Justiţiei, în mapa profesională a Monicăi Macovei, care era procuror la Capitală, recomandarea de promovare la Parchetul General a fost semnată şi înaintată de procurorul şef Hajnal. Acesta şi-a schimbat numele în Hăineală astfel ca fiica lui studentă la drept a devenit magistră sub noul nume. Monica Macovei , ajunsă la Parchetul General a întreprins din proprie iniţiativă o anchetă asupra activităţii Parchetului Capitalei în timpul mineriadei al cărui conţinut a rămas secret dar în care procurorul Hajnal alias Hăineală nu apare ca o figură importantă, potrivit aceloraşi surse din interiorul sistemului. Tânăra Hăineală ajunge în scurt timp şefa la Parchetul Tribunalului Bacau în timpul când Monica Macovei a avut o influenţă puternică în politca de cadre din justiţie. Surse din Parchetul General ne-au relatat ca în tot sistemul de justitie este o stare de spirit incendiara provocata de actele procurorului general Laura Codruta Kövesi. Absolventa a Facultatii de Drept de la Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca, Laura Codruta Kövesi si-a început activitatea în anul 1995, la Parchetul de pe lînga Judecatoria Sibiu, promovînd în 1999 la Parchetul de pe lînga Tribunalul Sibiu. Din noiembrie 2000 pîna în septembrie 2004, a ocupat functia de procuror-sef al structurii teritoriale Sibiu de combatere a criminalitatii organizate, iar ulterior, timp de trei luni, a condus Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica din cadrul Parchetului de pe lînga Tribunalul Sibiu. Începînd din ianuarie 2006, Laura Codruta Kövesi a condus Biroul Teritorial Sibiu al DIICOT, iar la 2 octombrie 2006 a fost numita procuror general pe lînga Înalta Curte de Casatie si Justitie. Dupa cum se poate observa, a avut o ascensiune rapida, mai ales în ultima parte, la care a contribuit din plin sprijinul tatalui ei, Ioan Lascu, prim-procuror la Parchetul de pe lînga Judecatoria Medias, ale carui relatii se întind în sferele cele mai influente din zona. Desemnarea acesteia pentru functia suprema în Procuratura a constituit o mare surpriza pentru ceilalti magistrati, cu atît mai mult cu cît era bine cunoscut faptul ca ierarhia prezentata la bilantul pe profil în anul 2005 o plasa pe un deloc onorabil loc 10 (din 16). Tocmai datorita rezultatelor modeste ale activitatii prestate, dar care nu au contat pentru ministrul Justitiei Monica Macovei, în raport cu interventiile procurorului Ioan Lascu si ale lui Florin Nicolae Muntean, membru PD, deputat în legislatura 2004-2008, demnitate la care a renuntat în martie 2005 pentru mult mai profitabila pozitie de director general al TRANSGAZ Medias. Sursele ne-au precizat ca decizia Monicai Macovei în favoarea Laurei Codruta Kövesi a fost consistent argumentata material de catre persoanele mentionate, care fac parte din cea mai puternica mafie a judetului Sibiu, condusa de Ilie Carabulea, cel mai bogat om de afaceri sibian, cu o avere de aproape 30 de milioane de dolari (pe locul 65 în topul celor mai bogati 100 de români), patronul Holdingului ATLASSIB, care include activitati bancare, asigurari, transporturi si mass-media. Ilie Carabulea, cunoscut în zona ca “Nasul”, si-a construit imperiul tocmai sub protectia celor care ar fi trebuit sa intervina pentru stoparea actiunilor sale ilegale: trafic de persoane (sub acoperirea transportului international de persoane); trafic de droguri (sub acoperirea serviciilor de coletarie rapida); spalare de bani prin Banca Comerciala Carpatica (pe care a înfiintat-o în 1999 si unde detine 35% din actiuni). În aceasta banca si-au pierdut urma cele 107 miliarde de lei vechi din proiectul Dracula Parc, transferati de la BCR pentru ca, sustine Ilie Carabulea, Carpatica “oferea conditii mai bune”. Desi organele de politie si cadrele Biroului teritorial DIICOT au primit numeroase informatii legate de activitatile sus-numitului, acestea nu au ajuns niciodata sa fie valorificate în mod calificat, ca urmare a interventiei directe a Laurei Codruta Kövesi, care bloca orice initiativa în acest sens. De asemenea, orice încercare a organelor Statului de a demara vreun control sau a face verificari la sediile firmelor din Holdingul ATLASSIB s-a soldat cu esec din start, îndraznetii fiind aruncati pe usa afara, uneori chiar la modul proriu, fara ca institutiile care aveau obligatia sa intervina sa sufle vreun cuvînt. Nu s-au efectuat nici un fel de investigatii, nici în cazul disparitiilor de copii (fara parinti, lasati în grija unor bunici foarte în vîrsta, în general putin sau deloc supravegheati si de care era putin probabil sa se intereseze în mod deosebit cineva), copii din zona montana a judetului, respectiv Rasinari, cu toate ca o serie de informatii, ca si comentariile din rîndul localnicilor indicau implicarea lui Ilie Carabulea. Din acelasi clan Carabulea face parte si primarul orasului Sibiu, Klaus Johannis, alaturi de care “Nasul” a intrat în afacerea retrocedarilor si pe care l-a sprijinit în achizitionarea pe mai nimic a cladirii în constructie – abandonata din lipsa de fonduri – a Primariei. Modul în care îsi rezolva problemele “spinoase” aceasta mafie este unul foarte original: dosarele grele sînt stramutate, sub diferite pretexte, la Parchetul de le lînga Curtea de Apel Alba, unde, dupa cercetari sumare, se dispune neînceperea urmaririi penale, contra unor sume ametitoare, care se regasesc în numeroasele vile si terenuri dobîndite de judecatorii si magistratii implicati. Acestia se afla sub protectia Laurei Codruta Kövesi, care, la rîndul ei, nu se sfieste sa accepte cadouri consistente, inclusiv de la cunostinte, pentru solutionarea unor cazuri penale. În 2004, cînd nu se stia cine va ajunge la Putere în urma alegerilor generale, Ilie Carabulea a finantat campaniile electorale si pentru PSD, si pentru PD, cu cîte 1 milion de euro. Tot pentru a-si asigura protectia personala, dar si a afacerilor sale, în colaborare cu directorul TRANSGAZ, Florin Nicolae Muntean, a actionat pentru promovarea în functia de inspector-sef al Politiei Sibiu a subcomisarului Ioan Lucian Muntean, inspector principal înainte de a ocupa aceasta pozitie. Revenind la Laura Codruta Kövesi si la climatul din interiorul institutiei pe care o conduce, este de mentionat si comportamentul incalificabil al acesteia fata de subalterni, începînd cu limbajul trivial, abordarile de pe pozitii de forta si încheind cu amenintarile directe la adresa celor care nu raspund prompt si întocmai comenzilor sale.

Sefa CSM cere Justiţiei să interzică presei să mai scrie despre ea ?!!?

Lumeajustitiei.ro publica in premiera interceptari cutremuratoare cu presedinta CSM procuroarea Oana Haineala realizate cu mandat judecatoresc de catre DNA in 2006, interceptari care dezvaluie cum o linistea Haineala, pe atunci prim procuror la Parchetul Tribunalului Bacau, pe sefa Parchetului Judecatoriei Podu Turcului, Rita Branga: „Stai linistita, am vorbit, se rezolva!” Toate acestea in timp ce amandouaerau cercetate de DNA pentru coruptie. Daca pana acum nu ne era clar de ce Oana Haineala ne-a chemat subit in judecata in data de 18 iulie 2013 la Judecatoria Cornetu - pentru a cere interzicerea noastra, a Antenei 3 si Sursei Zilei sa mai scriem ceva de ea, precum si sa retragem de pe siteul Lumeajustitiei.ro articolul din 17.07.2013 referitor la Haineala si fosta ei subalterna Rita Branga – acum lucrurile sunt limpezi. Oana Haineala vrea sa nu se stie faptul ca in 2006 a fost cercetata penal de DNA pentru favorizarea infractorului, mai precis pentru favorizarea fostei sale subalterne care conducea pe atunci Parchetul Judecatoriei Podu Turcului. Procurorul Eugen Stoina si seful sau de atunci Irinel Paun, care conducea Sectia I a DNA au realizat o serie de interceptari ale unor convorbiri telefonice purtate pe celulare de Oana Hainea, prim procuror al PT Bacau si Rita Branga, prim procuror al PJ Podu Turcului.In aceste convorbiri, procuroarea Oana Haineala o asigura pe prietena sa Rita Branga sa stea linistita ca „se rezolva”, ca a vorbit ea cu cineva... si era foarte interesata la randul ei ce intrebari pune despre ea procurorul DNA. In final, prin ordonanta DNA din 7 decembrie 2006 emisa de procurorul Eugen Stoina in dosarul DNA 111/P/2006 i s-a dat NUP procuroarei Oana Haineala pe motiv ca „in urma cercetarilor efectuate in cauza nu s-a dovedit cu certitudine ca Schmidt Haineala Oana ar fi favorizat pe inculpata Branga Rita, cercetata pentru fapte de coruptie”. Rita Branga a fost insa trimisa in judecata si condamnata in 2007 la 3 ani de inchisoare, cu suspendare, pentru cinci infractiuni de luare de mita si una de favorizare a infractorului, sentinta ramasa definitiva.

Chiar daca actuala sefa a CSM nu a fost trimisa in judecata, din interceptarile efectuate de DNA, cu autorizatii emise de presedintele Curtii de Apel Bacau Catalin Serban, reies discutii care, sustinem noi, nu ar fi avut ce cauta intre magistrati, discutii care denota o tovarasie intre Rita Branga si Oana Haineala.

Mai grav este insa faptul ca sefa CSM, aflata in razboi cu Antena 3 si Lumeajustitiei.ro in urma unor actiuni civile intentate in instanta, si-a permis sa formuleze in urma cu zece zile o cerere de ordonanta prezidentiala pentru a interzice publicatiilor Sursa Zilei, Antena 3 si Lumeajustitiei sa mai scrie despre ea, in principal pe acest subiect legat de Rita Branga, cea care a declarat-o pe Haineala „amica” ei. In cererea depusa la Judecatoria Cornetu, Oana Haineala, presedinte al CSM si-a permis sa ne acuze ca scriem „minciuni” la adresa ei, desi toate faptele prezentate de noi sunt 100% reale!

Lumeajustitiei.ro protesteaza impotriva incercarilor de intimidare a presei folosite de Oana Haineala, prin asmutirea Inspectiei CSM impotriva adversarilor ei din instanta si tentativa de cenzura pe care o incearca la Judecatoria Cornetu!

Are voie un sef un CSM sa asmuta Inspectia CSM pe presa cu care se razboieste in instanta din luna martie 2013 si cere daune de sute de mii de euro, dupa care sa ceara in Justitie interzicerea publicarii de articole la adresa ei? Nu cumva asta seamana cu folosirea institutiei de forta impotriva presei, pentru a o impiedica sa scoata la iveala lucruri de maxim interes pentru opinia publica? Sa obtina astfel „verdicte”care sa-i foloseasca in procesele ei civile in care cere daune de sute de mii de euro?

Lumeajustitiei.ro incepe de azi publicarea de stenograme cu interceptarile realizate de DNA in cazul Rita Branga – Oana Haineala, interceptari tinute pana zi la fereala de ochii publicului. Chiar daca procurorii DNA nu au conturat fapte penale impotriva actualei sefe a CSM, judecati dvs ce moralitate are Oana Haineala functie de cum interpretati natura conversatiilor ei cu subalterna sa Rita Branga, in timp ce ambele erau cercetate penal de procurori anticoruptie, coroborate cu actiunea ei din instanta in care ii acuza pe jurnalisti ca spun minciuni, si impotriva carora cere institutirea interdictiei de a mai publica subiecte la adresa ei.

În rechizitoriul dosarului de corupţie de la Tribunalul Bucureşti, procurorii arată că judecătoarea Viorica Dinu se lăuda că poate interveni chiar şi la Curtea Supremă pentru a obţine sentinţe favorabile. Procurorii DNA susţin că Viorica Dinu şi Antoanela Costache au creat la Tribunalul Bucureşti o adevărată reţea de comercializare a sentinţelor judecătoreşti. În unele cazuri o sentinţă favorabilă înculpatului ajungea şi la peste 100.000 euro.

În rechizitoriul dosarului în care judecătoarele Viorica Dinu şi Antoanela Costache au fost trimise în judecată se menţionează că acestea au constituit o adevărată reţea de traficare pe bani a sentinţelor judecătoreşti. Procurorii notează în rechizitoriu că Viorica Dinu se lăuda în faţa intermediarilor spăgii că are acces şi la judecătorii de la Curtea Supremă şi a lăsat să se înţeleagă că ar putea interveni pe lângă aceştia pentru a obţine soluţii favorabile. Unul dintre numele pomenite de judecătoarea Viorica Dinu este cel al judecătorului Iulian.

În expunerea faptelor din rechizitoriu, procurorii nu l-au identificat pe judecătorul Iulian de la Curtea Supremă, însă în opisul cu probatoriul din dosar se menţionează o declaraţie a magistratului Iulian Dragomir, judecător la secţia penală a Curţii Supreme. Judecătorul Iulian Dragomir nu a putut fi contactat pentru a-şi prezenta punctul de vedere.

"În cazuri izolate, DINU VIORICA s-a prevalat în cadrul grupului infracţional organizat din care făcea parte şi de pretinsa sa influenţă asupra unor judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală", se menţionează în rechizitoriul dosarului

Procurorii au arătat, în rechizitoriu, că judecătoarea Dinu a făcut mai multe referiri la judecătorul Iulian de la Curtea Supremă în discuţiile purtate cu avocatul Petre Daniel, cel care era intermediarul şpăgilor. "Mai mult, inculpata DINU VIORICA s-a angajat să facă demersuri  de intervenţie, în beneficiul unuia dintre „clienţi”, inculpatului PETRE DANIEL COSTEL, pe lângă judecătorul „IULICĂ” de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: „... nu, mai bine tot cu IULICĂ, să mă întâlnesc cu el până atunci şi să vedem ce zice! Viorica Dinu i-a relatat avocatului Petre Daniel o discuţie mai veche dintre ea şi judecătorul Dragomir în care acesta i-a explicat că e mai bine să fie corectă pentru că "mai devreme sau mai târziu se află". "În acelaşi registru al devoalării experienţei sale în domeniul actelor de corupţie, DINU VIORICA a menţionat „ANTONELA e ...[...]... pe toată lumea, că cercul e închis şi nu se  ştie când ne cunoaştem unii cu alţii... Şi se află! Deci, eu ştiu ... eu asta am învăţat-o de... de când eram cu IULIAN. Într-o altă discuţie cu acelaşi avocat, Viorica Dinu i-a transmis acestuia că a discutat cu judecătorul Iulian, dar că acesta i-ar fi transmis că nu poate interveni în dosare. "Privitor la acelaşi dosar, a „vorbit cu IULIAN (din ansamblul discuţiei, a reieşit că acesta este judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie). Referitor la acelaşi judecător, inculpata DINU VIORICA a susţinut „... el îşi urmăreşte rezolvările, asta... ascensiunea şi nu ştii ce! Da’ ... Măi, cred că şi-a făcut plinu’! Nu-l mai tentează”, se arată în dosar. Judecătoarele Viorica Dinu şi Antonela Costache, de la Tribunalul Bucureşti, acuzate că ar fi luat mită pentru a ajuta la eliberarea din arest a lui Dinel Nuţu şi pentru a interveni în alte dosare, au fost trimise în judecată de procurorii DNA, împreună cu alte 21 de persoane. Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) - Structura Centrală a trimis în judecată 23 de persoane, printre judecătoarele Viorica Dinu şi Antonela Costache, doi grefieri şi doi avocaţi, "în legătură cu presupusa săvârşire a unor infracţiuni de corupţie judiciară şi informatice, în schimbul obţinerii de beneficii materiale.

Procurorii anticorupţie au acuzat-o pe Viorica Dinu (care şi-a dat demisia din funcţia de judecător la Secţia penală a Tribunalului Bucureşti) de constituire a unui grup infracţional organizat, cinci infracţiuni de trafic de influenţă, dintre care una în formă continuată şi trei infracţiuni de luare de mită. Viorica Dinu se află în arest preventiv, iar pe 27 mai a fost eliberată din funcţie prin decret semnat de preşedintele Traian Băsescu. Antonela Anemary Costache, judecător la Tribunalul Bucureşti - Secţia penală, în prezent suspendată din funcţie, a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, pentru constituire a unui grup infracţional organizat, luare de mită, trafic de influenţă, complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă şi alte trei infracţiuni informatice. În acelaşi dosar au mai fost trimişi în judecată avocatul Costel Daniel Petre, din Baroul Bucureşti, arestat preventiv, pentru aderare la un grup infracţional organizat, două infracţiuni de trafic de influenţă, dintre care una în formă continuată, cumpărare a influenţei, complicitate la trei infracţiuni de luare de mită, la trafic de influenţă şi la cumpărare a influenţei şi Ileana Alina Răducanu, avocat în Baroul Dolj, pentru cumpărare a influenţei, dare de mită şi complicitate la cumpărare a influenţei. Bogdan Marian Bobocel, soţul avocatei Răducanu, a fost acuzat de complicitate la cumpărare a influenţei. (sursa, gindul.ro)