Wednesday, October 29, 2014

Ungaria, stat vecin României, a încercat să elimine integral acciza la palincă, dar a fost acţionată în judecată de Comisia Europeană.
Codul Fiscal al României prevede ca pentru ţuică şi rachiu din fructe, realizate în propria gospodărie şi destinate consumului propriu, producătorii să plătească o acciză de 1.000 de euro la hectolitru de alcool pur. În primăvara acestui an, Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins un proiect prin care producerea băuturilor tradiţionale româneşti pentru consumul propriu, precum palinca, ţuica, horinca, rachiul de drojdie de vin, într-o cantitate maximă pe gospodărie de 100 de litri cu 100% concentraţie alcoolică era exceptată de la plata accizelor. Potrivit iniţiativei legislative, Codul Fiscal ar fi modificat astfel încât palinca, ţuica, horinca, turţul, coniacul, rachiul de drojdie de vin, cel de tescovină şi cel de fructe să fie exceptate de la plata accizelor dacă ar fi fost produse pentru consumul propriu al gospodăriilor individuale în limita unei cantităţi de cel mult 100 litri de produs/gospodărie individuală, cu o concentraţie alcoolică de 100% în volum sau în cantitate de 200 litri de distilat din fructe la 50 de grade. Iniţiativa este propusă de un grup de parlamentari PDL, UDMR, FC şi PSD, printre care se numără Roberta Anastase, Lucian Bode, Claudia Boghicevici, Gheorghe Ialomiţianu, Mircea Man, Ioan Oltean, Cezar Preda şi Gheorghe Udriște, precum şi Laszlo Borbely, Cseke Attila, Marton Arpad, Mate Andras-Levente.
Decizia finală legată de această iniţiativă aparţine Camerei Deputaţilor. La începutul anului trecut, Comisia Europeană a decis să deschidă un proces împotriva Ungariei la Curtea Europeană de Justiţie, după ce Budapesta nu s-a conformat unei cereri a CE privind renunţarea la scutirea de accize pentru băuturile distilate din fructe (palinca) produse de populaţie pentru consum propriu.
Ungaria scutise integral de la plata accizelor palinca produsă pentru consum propriu în limita a 50 de litri pe an.
Accizele pentru alcool sunt reglementate la nivelul UE pentru a evita perturbări ale concurenţei pe piaţa internă, Ungaria putând acorda o scutire de numai 50% din acciza normală pentru palinca produsă pntru consum propriu, în limita a 50 de litri anual, a transmis Comisia. În luna mai, Ponta anunţa că Guvernul a redactat materialele către Comisia Europeană pentru a primi acordul să elimine acciza la palinca produsă de către persoanele fizice, arătând că a mai fost făcută o astfel de cerere, dar nu a fost făcută "bine". În luna aprilie, comisarul UE pentru Agricultură, Dacian Cioloş, a venit la Bucureşti pentru a avea un dialog cu cetăţenii români, care au dorit să afle de la el şi de ce UE le pune acciza la ţuică, Cioloş spunând însă că acciza pentru ţuică este definită printr-o legislaţie naţională, şi nu europeană.
"Există nişte principii europene vizavi de accizarea băuturilor alcoolice, dar există posibilitatea pentru produse şi băuturi alcoolice tradiţionale aplicării unor excepţii definite de legislaţia naţională (...) Toată decizia privind taxarea şi impozitarea se ia la nivel naţional, nu este politică europeană", a spus comisarul. De altfel, acesta s-a plâns de faptul că politicienii dau vina pe UE pentru anumite lucruri.
"E clasică deja atitudinea - atunci când e un rezultat pozitiv decis la Bruxelles - politicienilor acasă 'uite, am fost la Bruxelles, m-am bătut pentru ţara mea şi am obţinut cutare lucru' (...) Pe de altă parte, atunci când, tot datorită deciziilor comunitare, deci a tuturor şefilor de stat, de guvern, a miniştrilor sau a Parlamentului, un stat membru sau altul e penalizat pentru că nu a ţinut cont de anumite principii sau de anumite decizii luate colectiv, atunci cei de acasă spun 'Bruxelles ne impune, iar nu ne lasă să ne facem micii, ne impunem să vindem terenurile la străini', fără să prezinte detaliile, de unde vine decizia, cum ar fi putut evitată", a explicat Cioloş.(mediafax.ro)

Sunday, October 26, 2014

Andrei Muraru, membru titular al Consiliului de Administratie al SRTV, acuza ca la postul public de televiziune "se intampla lucruri ciudate", cu o saptamana inaintea primului tur al alegerilor prezidentiale, ce ridica suspiciuni cu privire la autonomiei si independentei editoriale a televiziunii publice. Intr-un comunicat de presa transmis duminica, Andrei Muraru prezinta drept exemple desfasurarea unei editii speciale a emisiuni "Viata Satului" - in care a fost invitat premierul Victor Ponta -  pe care o descrie drept "o mostra de manipulare", cu intrebari ridicate la fileu si teme aranjate, si faptul ca exit poll-ului pe care TVR ar urma sa il comande pentru a masura optiunile la alegerile prezidentiale din 2 si 16 noiembrie ar urma sa ajunga la o firma de sondare apropiata PSD.

"Candidatul PSD la aceste alegeri prezidentiale, domnul Victor Ponta, nu a gasit de cuviinta sa participe la nici o dezbatere electorala organizata de TVR, dar asta nu l-a facut sa refuze 'invitatia' la o 'editie speciala' a emisiunii 'Viata Satului', astazi, 26 octombrie 2014, chiar de Ziua Recoltei. Probabil, a recoltei electorale, deducem noi, intrucat emisiunea a fost atat de 'speciala' incat publicitatea electorala a fost banal mascata sub o discutie despre banii agricultorilor", sustine Andrei Muraru.

Potrivit reprezentantului CA al SRTV, "emisiunea a fost o mostra de manipulare", cu "intrebarile ridicate la fileu, temele aranjate si subiectele probabil dinainte negociate au avut darul de a adanci suspiciunile ca TVR este controlata de partidul de guvernamant nu doar prin deciziile majoritatii membrilor Consiliului de Administratie, dar chiar prin unii angajati aflati in posturi de conducere".

Cel de al doilea eveniment notat de Andrei Muraru este cazul exit poll-ului pe care TVR ar urma sa il comande pentru a masura optiunile la alegerile prezidentiale din 2 si 16 noiembrie. Acesta povesteste ca "initial, SRTV a decis organizarea unei licitatii cu valoare estimata, licitatie electronica la care nu s-a prezentat nici un competitor pana la termenul-limita (21.10.2014). Asadar, pentru ca 'timpul nu mai permite repetarea procedurii de cerere de oferte', Consiliului de Administratie i se propune aprobarea unei negocieri directe fara publicarea prealabila a unui anunt de participare",

Andrei Muraru sustine ca au existat zvonuri ca o noua licitatie ar urma sa fie castigata de o firma apropiata PSD: "Gurile rele, dar cunoscatoare ale tertipurilor licitatiilor publice, dadeau ca sigura aceasta repetare a licitatiei, care ar urma sa fie castigata de o firma de sondare apropiata PSD."
 
La TVR se intampla lucruri ciudate: Victor Ponta - "erou" la emisiunea "Viata satului", cu o saptamana inainte de alegeri / Exit poll-ul de la TVR ar urma sa ajunga la o firma de sondare a PSD

Cu o saptamana inainte de primul tur al alegerilor prezidentiale, la televiziunea publica se intampla lucruri ciudate. Aceste evenimente stranii nu au cum sa nu trezeasca serioase suspiciuni asupra autonomiei si independentei editoriale a televiziunii publice care, conform legii, trebuie ferita de orice ingerinta politica.

Dupa presiunile care s-au facut asupra conducerii televiziunii si care au dat nastere unui mare scandal de presa in urma cu o luna, lucurile par sa nu se fi linistit la nivelul management-ului acestei institutii. Avand in vedere aceste evolutii, ma vad obligat sa informez opinia publica asupra a doua evenimente recente.

Candidatul PSD la aceste alegeri prezidentiale, domnul Victor Ponta, nu a gasit de cuviinta sa participe la nici o dezbatere electorala organizata de TVR, dar asta nu l-a facut sa refuze "invitatia" la o "editie speciala" a emisiunii "Viata Satului", astazi, 26 octombrie 2014, chiar de Ziua Recoltei. Probabil, a recoltei electorale, deducem noi, intrucat emisiunea a fost atat de "speciala" incat publicitatea electorala a fost banal mascata sub o discutie despre banii agricultorilor. Imbracata in subiecte "sensibile" precum cuantumul fondurilor primite de fermieri, piata laptelui sau eliminarea unor accize, emisiunea a fost o mostra de manipulare. Intrebarile ridicate la fileu, temele aranjate si subiectele probabil dinainte negociate au avut darul de a adanci suspiciunile ca TVR este controlata de partidul de guvernamant nu doar prin deciziile majoritatii membrilor Consiliului de Administratie, dar chiar prin unii angajati aflati in posturi de conducere.
Un alt subiect controversat este cel al exit poll-ului pe care TVR ar urma sa il comande pentru a masura optiunile la alegerile prezidentiale din 2 si 16 noiembrie a.c. Initial, SRTV a decis organizarea unei licitatii cu valoare estimata, licitatie electronica la care nu s-a prezentat nici un competitor pana la termenul-limita (21.10.2014). Asadar, pentru ca "timpul nu mai permite repetarea procedurii de cerere de oferte", Consiliului de Administratie i se propune aprobarea unei negocieri directe fara publicarea prealabila a unui anunt de participare. Gurile rele, dar cunoscatoare ale tertipurilor licitatiilor publice, dadeau ca sigura aceasta repetare a licitatiei, care ar urma sa fie castigata de o firma de sondare apropiata PSD.


Andrei Muraru, membru titular al Consiliului de Administratie al SRTV

Thursday, October 02, 2014


For the first time in the history of the International Centre for Settlement of Investment Disputes (ICSID), on March 20, 2014, a proposal to disqualify an arbitrator was accepted by the two unchallenged arbitrators. The tribunal in Caratube v. Kazakhstan upheld a proposal for disqualification of fellow arbitrator Mr. Bruno Boesch. Together with two similar decisions by the Chairman of the ICSID Administrative Council, also reviewed in this Insight, this case suggests a notable change in the assessment of proposals challenging arbitrators under the ICSID Convention.
The grounds to challenge arbitrators are generally similar among different arbitration rules, and they pertain to an alleged lack of independence or impartiality. However, ICSID rules for challenging arbitrators are unusual for two main reasons. First, procedurally, the decision on a challenge is first taken by the unchallenged members of the arbitral tribunal. The more common procedure of requesting a third party to take a decision is adopted only when a sole arbitrator or a majority of the arbitral tribunal is challenged. In that case, challenges to ICSID arbitrators are decided by the Chairman of the ICSID Administrative Tribunal, who is also the President of the World Bank. Second, Article 57 of the ICSID Convention provides that a party may propose the disqualification of an arbitrator "on account of any fact indicating a manifest lack of the qualities" of impartiality or independence. This threshold to evaluate the grounds for a challenge has been criticized as too strict and difficult to meet. More common, lower thresholds allow for a challenge to arbitrators in circumstances that give rise to "justifiable doubts" as to the impartiality or independence of an arbitrator.

Tuesday, September 02, 2014

Replacing APER: the new Senior Management Regime and Certification Regime for banks


01 September 2014 Download PDF

Executive Summary


The FCA and PRA have begun consultation on:

  • a new Senior Managers’ Regime (SMR) to replace the old Approved Persons Regime (APER), but covering a narrower range of individuals than APER;
  • a new Certification Regime (CR), whereby firms would have to self-certify certain employees as ‘fit and proper’, and would apply to a wider range of individuals than APER; and
  • new banking conduct rules for individuals, based on the rules in APER, but applying to almost all a firm’s employees;

all of which will apply only to banks, building societies and PRA-authorised investment firms. (See below for limits on geographical scope.) APER will be abolished in this sector, but will continue to be in place elsewhere (for the time being, at least: see also below).

The proposed regime change is extremely complicated: the result, perhaps, of combining two different systems (for PRA and FCA) into a scheme of late Byzantine intricacy. We have summarised each aspect of the consultation paper below –a high-level overview rather than an exhaustive analyis – but the highlights of the proposals are:

  • the new, statutory 'Presumption of Responsibility' – or reversed burden of proof – where, if a firm has breached a regulatory requirement, the Senior Manager responsible for the area of the breach will have to satisfy the regulators that he took "reasonable steps" to prevent, stop, or remedy that breach – with the possibility of facing individual sanctions if he cannot do so; (this does not entail strict liability: what constitutes "reasonable steps" will be determined on a case-by-case basis;)
  • as noted above, a greatly increased scope for the new conduct rules, which are based on (and replace) the APER rules; unlike APER, however, the new rules will apply to almost all employees of a bank, building society or PRA investment firm;
  • Senior Managers will now be liable to enforcement action from three separate directions:
    • for individual breach of the conduct rules (FSMA ‘Condition A’);
    • by being “knowingly concerned” in a breach of rules by the firm (FSMA ‘Condition B’); or
    • through breaches occuring in the areas for which they are responsible (FSMA ‘Condition C’)
  • Senior Managers are also liable to prosecution for the new criminal offence ‘relating to a decision causing a financial institution to fail’ (s.36 Financial Services (Banking Reform) Act 2013).

Responses to the consultation are required by Friday 31 October 2014.

Wednesday, August 06, 2014

Proiectul de Cod fiscal dă o nouă definiţie activităţilor independente. Astfel, conform propunerilor, veniturile din activităţi independente vor cuprinde "veniturile din activităţi economice, profesii libere şi drepturi de proprietate intelectuală". Accentul cade pe caracterul economic al activităţii. Noţiunea este decisivă atâta timp cât, în baza ei, fiscul poate să reconsidere natura veniturilor şi să modifice impozitarea.   În prezent, Codul fiscal arată că veniturile din activităţi independente cuprind veniturile comerciale, din profesii libere şi din drepturi de proprietate intelectuală. În proiect, veniturile comerciale sunt înlocuite cu cele din activităţi economice. Dacă primele provin din fapte de comerţ, prestări de servicii şi practicarea unei meserii, cele din activităţi economice au ca surse producţia, comerţul şi prestările de servicii. O altă modificare vizează profesiile libere: dispare enumerarea profesiilor reglementate şi este prevăzut că sunt venituri din profesii libere veniturile obţinute din prestarea de servicii cu caracter profesional, potrivit actelor normative speciale. Implicaţiile schimbării definiţiei, nu sunt de neglijat. "Potrivit Codului fiscal (în vigoare n.r.), la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al acesteia. În baza acestor prevederi, dacă tranzacţiile nu sunt bine fundamentate, autorităţile fiscale pot reconsidera natura veniturilor", explică Andreea Steinhart, partener Contexpert. Reconsiderarea naturii veniturilor înseamnă schimbarea impozitării. De exemplu, drepturile de autor pot fi asimilate salariilor şi impuse cu toate taxele şi contribuţiile aferente acestora.  Potrivit datelor Registrului Comerţului şi alte Finanţelor, sunt înregistrate circa 350.000 de PFA, 230 mii de persoane care practică profesii libere, iar 133 mii au drepturi de proprietate intelectuală.

Wednesday, July 23, 2014

Societatea de brokeraj "Carpatica Invest", implicată într-un scandal privind tranzacţii neautorizate de clienţi, cercetat şi de procurorii DIICOT, pare că nu îşi va mai reveni, după ce Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) i-a suspendat activitatea, pentru trei luni, începând din 16 mai 2014.
Conducerea intermediarului a convocat acţionarii să aprobe dizolvarea anticipată şi lichidarea voluntară a societăţii, potrivit unui anunţ publicat în Monitorul Oficial.
În luna mai, ASF ceruse "Carpatica Invest" să îşi remedieze situaţia financiară şi să atragă noi resurse de capital. Surse din piaţă ne-au spus că societatea era afectată de o poprire pe conturi, în urma acuzaţiilor făcute de clienţi privind tranzacţii efectuate de un broker al companiei, fără autorizare.
La sfârşitul lunii aprilie, procurorii DIICOT au anunţat că au derulat o operaţiune de anihilare a unei grupări infracţionale specializate în manipularea pieţei de capital.
Cazul era acelaşi relatat de ziarul BURSA, în octombrie 2012, când investitorul Andrei Anghel, şi-a acuzat brokerul de la Carpatica Invest, Ştefan Terziu, de fraudă, după ce ar fi efectuat tranzacţii neautorizate pe contul său, în baza unor acte pe care le-ar fi falsificat. Ulterior, s-a început urmărirea penală asupra a cinci suspecţi, inclusiv Ştefan Terziu. Potrivit comunicatului DIICOT din 30 aprilie, anchetatorii au ridicat de la domiciliile suspecţilor documente, sisteme informatice, dosare privind drepturile litigioase asupra proprietăţii, aflate în evidenţa Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), dar descoperite la una din locaţiile percheziţionate. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM), actualmente ASF, a dat amenzi de aproximativ 150.000 de lei, la Carpatica Invest, în 2012.
     După suspendarea activităţii, Carpatica Invest a putut efectua operaţiuni de depunere şi retragere de numerar în şi din conturile clienţilor şi operaţiuni de transfer al valorilor mobiliare către Secţiunea I a Depozitarului Central sau către alte conturi indicate de clienţi.
     Acţionarii SSIF-ului sunt chemaţi, pe 18 august, să aprobe numirea societăţii Fiducia, ca lichidator al Carpatica Invest, precum şi remuneraţia acesteia.
     Consiliul de Administraţie al brokerului propune ca Fiducia să primească 4.000 euro fără TVA, 8% din sumele încasate şi distribuite ca urmare a vânzării activelor corporale, 4% din sumele încasate din recuperarea creanţelor şi 2% din sumele rezultate din vânzarea activelor financiare şi lichidării sumelor existente în conturi bancare, conform documentului citat.
     De asemenea, lichidatorul ar putea fi împuternicit să analizeze responsabilitatea conducerii Carpatica Invest pentru pierderile înregistrate de societate, care au condus la capitaluri proprii de 1,57 milioane lei, la sfârşitul anului trecut, precum şi să angajeze un expert sau consultant care să facă această analiză.
     Sumele posibile rezultate din lichidare ar urma să fie distribuite acţionarilor, proporţional cu contribuţia fiecăruia la capitalul social al brokerului, potrivit convocatorului.
     Carpatica Invest a ocupat, anul trecut, locul 17 în topul brokerilor, cu o cotă de piaţă de 0,94%, intermediind tranzacţii de aproape 255,7 milioane lei la Bursa de la Bucureşti.
     La finalul anului trecut, ASF a amendat Carpatica Invest cu aproape 22.000 de lei, suma reprezentând 1% din cifra de afaceri înregistrată în 2012, din cauză că firma de brokeraj nu a completat componenţa Consiliului de Administraţie, de la două la trei persoane.
     Firma de brokeraj Carpatica Invest face parte din grupul financiar Carpatica, controlat de omul de afaceri Ilie Carabulea, care se află în arest la domiciliu, în dosarul "Carpatica Asig".
     Procurorii anticorupţie i-au trimis în judecată, în 24 aprilie, pe fostul preşedinte al ASF Dan Radu Ruşanu, pe omul de afaceri Ilie Carabulea şi pe Marian Mârzac, fost membru al Consiliului ASF.
     Ilie Carabulea, proprietar al firmelor SC Atlassib SRL şi SC Transcar SRL, societăţi prin intermediul cărora deţinea şi controla în mod indirect societatea de asigurări Carpatica Asig SA, a fost trimis în judecată pentru constituirea unui grup infracţional organizat, cumpărare de influenţă, dare de mită, folosirea în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii în scopul obţinerii pentru sine de foloase necuvenite, în formă continuată, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată şi instigare la uz de fals, potrivit DNA.

Tuesday, July 22, 2014

“Legea insolventei (nr. 85/2014) isi propune sa reuneasca aproape toata legislatia din domeniul insolventei, iar in al doilea rand, sa realizeze un tratament echitabil intre interesul debitorului si interesul creditorului”, a declarat Stan Tirnoveanu intr-un interviu realizat in studioul HotNews.ro.
  • "Anterior, din cauza unor interpretari abuzive, creditorii aveau de multe ori un tratament defavorizat. O alta directie pe care o are legea insolventei este aceea ca, pentru a evita practicile abuzive, se reglementeaza clar si distinct si transpune in continutul textului de lege practicile oneste anterioare. Legea creeaza de asemenea un mediu transparent, predictibil."
  • "Astfel, in noua lege, ca sa nu mai existe vreun dubiu, se stabileste ca cei care au creante curente dupa data deschiderii procedurii de insolventa, care sunt mai vechi de 60 de zile, pot cere trecerea la faliment. Astfel se produce o asanare a mediului economic..."
  • "Noua lege a insolventei creeaza un mediu mult mai corect juridic comercial. Asta va duce la o asanare a celor care sunt participanti aparenti la mediul economic."
  • "Daca se ajunge la reorganizare, salariatii vor fi platiti de pe pozitia a doua, dupa creditorii garantati, dar inaintea creditorului bugetar si a furnizorilor indispensabili. Daca se ajunge la faliment, salariatii sunt pe o pozitie superioara, dupa cheltuielile reprezentand continurea activitatii curente.
  •  "Este utila reglementarea insolventei persoanelor fizice. Dar sunt trei chestiuni de care trebuie sa tinem cont: 1. Suntem pregatiti sa aplicam aceasta lege? 2. Avem logistica necesara unei astfel de legi? si 3. Trebuie sa avem o lege care sa fie echilibrata. Pentru ca, daca apare o lege a insolventei persoanelor fizice, o lege de spalare de datorii a persoanelor fizice, care nu are un echilibru juridic, sigur aceasta nu va fi benefica."

Saturday, July 19, 2014

 
Ewald Nowotny, membru în consiliul director al Băncii Centrale Europene (BCE), a cerut astăzi Ungariei să fie atentă la necesităţile economiei sale când va "împovăra" băncile cu o nouă rundă de pierderi, inclusiv subsidiarele creditorilor austrieci, informează Bloomberg. Nowotny (în acelaşi timp, guvernatorul Băncii Naţionale a Austriei - OeNB) a identificat Ungaria drept una dintre "zonele cu probleme" pentru creditorii austrieci, printre cei mai mari în fostele state comuniste din Europa. Oficialul austriac a avertizat că această "expunere majoră" a creditorilor, incluzând Erste Group Bank AG, Raiffeisen Bank International AG (RBI) şi UniCredit Bank Austria AG, ar putea face din Ungaria "o problemă mult mai sensibilă" chiar decât Ucraina. "Problemele sunt mai degrabă politice decât economice. Sperăm că Executivul de la Budapesta va înţelege că este în propriul său interes să aibă un sistem bancar solid", a mai spus Nowotny. Acţiunile Erste Group au scăzut astăzi cu 3% la bursa austriacă. Grupul estimează costuri de până la 300 milioane euro după aplicarea noilor reglementări. Săptămâna trecută, Erste avertiza că va înregistra pierderi-record în acest an, de până la 1,6 miliarde euro. La rândul ei, Raiffeisen a evaluat valoarea costurilor rezultate din noua legislaţie la 120-160 milioane euro. Bank Austria (divizia din Europa Centrală şi de Est a UniCredit) calculează încă impactul noii legislaţii, dar se aşteaptă să fie profitabilă în Ungaria anului 2014. În ciuda acestor condiţii, Nowotny susţine: "Expansiunea băncilor austriece în Europa de Est, în state dintre care cele mai multe au făcut parte din Imperiul Austro-Ungar înainte de Primul Război Mondial, este benefică pe termen lung. Încă mai cred că angajamentul creditorilor austrieci în Europa de Est este o poveste de succes. În toţi aceşti ani, băncile din Austria, per ansamblu, au fost profitabile în Europa Centrală şi de Est, ceea ce nu se poate spune despre alte regiuni de pe glob". Creditele în valută acordate de băncile austriece în regiune continuă să se ridice la peste 74 miliarde euro (101 miliarde dolari), dar instituţiile de credit încep să modifice această tendinţă, a explicat recent Ewald Nowotny. Pe de altă parte, în această săptămână, Andreas Ittner, adjunctul guvernatorului Nowotny, a dezminţit speculaţiile potrivit cărora ar fi mai bine dacă bănci precum Erste, Raiffeisen Bank International sau Bank Austria (divizie a UniCredit) ar părăsi regiunea. Oficialul a adăugat: "Nu cred că a sosit momentul pentru majoritatea băncilor să ia în considerare astfel de scenarii; poate doar în puţine ţări. Din contră: în multe ţări, ratele de creştere ar urma să fie mai ridicate decât cele din Europa Occidentală". Raportul de stabilitate financiară publicat de OeNB transmite că indicele de adecvare a capitalului la principalii trei creditori austrieci se ridică la 11,4%, în timp ce la competitorii europeni rata este de 13,6%, iar la cele active în Europa Centrală şi de Est se cifrează la 12,7%. Andreas Ittner consideră că Erste Bank pare cea mai expusă dintre băncile austriece la măsurile ce urmează să fie adoptate în Ungaria, deşi susţine că impactul acestora nu va fi atât de sever ca deciziile similare adoptate de Budapesta în 2011. În decembrie, băncile din Ungaria va trebui să convertească în forinţi creditele ipotecare în valută, a anunţat sâmbătă preşedintele grupului parlamentar al formaţiunii guvernamentale Fidesz, Antal Rogan, adăugând că Guvernul ar putea împărţi cu sectorul financiar costurile acestei operaţiuni. Parlamentul ungar a adoptat recent un proiect de lege destinat sprijinirii persoanelor care au luat un credit în valută. Banca Centrală estimează că iniţiativa legislativă ar putea provoca sectorului financiar costuri de 600-900 miliarde forinţi (2,6-3,9 miliarde dolari). Legea anulează practica folosirii unor cursuri de schimb diferite pentru eliberarea şi rambursarea creditelor în valută. Băncile vor fi nevoite să recalculeze spread-urile pe baza cursului de schimb al OeNB. În plus, legea declară ilegală creşterea în mod unilateral a dobânzilor şi a comisioanelor din contractele de credit. Băncile austriece (în special Bank Austria, Erste Group şi RBI) sunt cei mai mari creditori ai fostelor state comuniste din Europa de Est şi au o prezenţă importantă inclusiv în România.
Un judecător federal din California a decis că pedeapsa cu moartea prevăzută în legislaţia acestui stat este neconstituţională, deoarece amânarea şi incertitudinile care planează asupra executării pedepsei violează al optulea amendament al Constituţiei SUA, care interzice pedepsele crude şi neobişnuite, scrie Time.
Decizia a fost considerată total neobişnuită de mai mulţi experţi şi profesori de drept americani. “Este pentru prima data din 1970 când opinia unui judecător face referire nu la un caz individual, ci la pedeapsa cu moartea în general”, spune Hadar Aviram, profesor de drept la University of California Hastings.
“Desigur, procurorii vor arăta că verdictul nu are efect automat, invalidând pedeapsa cu moartea în alte cazuri care au fost soluţionate astfel sau în care se aşteaptă un verdict identic”, arată Elisabeth Semel, de la Berkeley University.
Judecătorul Cormac Carney, numit de o administraţie republicană a SUA, a anulat verdictul de condamnare la moarte, în 1995, al lui Ernest Jones, găsit vinovat de violarea şi uciderea mamei iubitei sale. Judecătorul şi-a argumentat decizia în nu mai puţin de 29 de pagini, făcând o critică foarte detaliata pedepsei cu moartea.
“Sistemul disfuncţional al pedepsei cu moartea din California a dus şi va continua să ducă la amânări ale executării pedepsei ce nu pot fi prevăzute. Într-adevăr, pentru mulţi condamnaţi, amânările datorate sistemului au făcut ca pedeapsa să devină atât de puţin probabilă, încât pedeapsa capitală decisă de juriu se transforma în ceva ce niciun juriu raţional nu ar putea impune: închisoare pe viaţă cu o probabilitate redusă a aplicării pedepsei capitale”, scrie judecătorul federal.
Decizia judecătorului Carney va duce la lansarea unei mişcări pentru un referendum privind abolirea pedepsei cu moartea, consideră Time. Totodata, guvernatorul Californiei va trebui sa reevalueze modul în care funcţionează sistemul penitenciar, în special în privinţa aplicării pedepsei capitale.

Saturday, July 12, 2014

Noul ministru de externe de la Kiev, Pavlo Klimkin, consideră un "mit\'\' posibila aderare a Ucrainei la NATO şi a precizat că această problemă nu se află în prezent pe agenda discuțiilor, scrie cotidianul rus Kommersant, citat de Agerpres.   "În ceea ce privește mitul unei posibile aderări a Ucrainei la NATO, noi avem o poziție foarte clară — această problemă nu se află în prezent pe ordinea de zi'', a afirmat șeful diplomației de la Kiev, într-un interviu apărut sâmbătă în cotidianul rus Kommersant.   El a adăugat, însă, că ''agenda se poate schimba'', amintind că ''Rusia nu era membră a BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud - n.r.) și acum președintele rus merge în Brazilia la summitul acestei organizații''.  Pavlo Klimkin a explicat că acest subiect legat de aderarea la NATO nu este dezbătut întrucât în societatea ucraineană și în mediul politic nu există un consens în această privință.  ''Până când nu va fi acest consens, o mișcare în această direcție (spre NATO) este imposibil de imaginat'', a afirmat ministrul ucrainean, care, potrivit agenției Unian, a avut, ieri, o întâlnire, la Bruxelles, cu secretarul general al Alianței, Anders Fogh Rasmussen.  În același interviu, Klimkin a ținut să sublinieze că prioritatea politicii externe a Ucrainei este în prezent integrarea europeană, Ucraina semnând la 27 iunie, împreună cu Republica Moldova și Georgia, Acordul de Asociere la UE.  Klimkin spune că SUA nu exercită nicio influență asupra Kievului în ceea ce privește operațiunea militară din sud-estul Ucrainei. ''Când aud spunându-se că SUA ne dau nouă indicații ce să facem în țara noastră, îmi vine să zâmbesc. O singură convorbire telefonică nu poate schimba situația politică din Ucraina'', a afirmat Pavlo Klimkin, referindu-se la implicarea Washingtonului în rezolvarea crizei ucrainene.  În același timp, ministrul ucrainean a apreciat că Rusia trebuie să adopte ''toate metodele posibile si imposibile'' pentru a-i determina pe separatiștii pro-ruși din Estul Ucrainei să înceteze focul.
 
 

Sunday, July 06, 2014


Trei luni de greva japoneza in instantele din intreaga Franta, fara niciun rezultat.   De aproape trei luni, in toate instantele din intreaga Franta, personalul auxiliar (grefieri, arhivari, aprozi etc) au lipite pe usi afise de protest si cer un proiect viabil de reforma a Justitiei, compatibil cu secolul XXI. Personalul de grefa solicita:
·       sa se asigure Justitiei mijloace materiale si resurse umane la inaltimea misiunii lor;
·       recunoastere profesionala, un stat pe masura si, mai ales, salarii decente;
Afisele privind aceste deziderate sunt lipite pe usile tuturor camerelor grefierilor din intantele din Paris si restul Frantei, pana la tribunalele de mare instanta si Curtea de Casatie. Mesajul protestatarilor este: “Fara personalul de grefa serviciul public de justitie nu poate functiona”. In pofida acestui protest, reactiile politice intarzie. Si asta pentru ca Justitia este privita de francezi ca un serviciu public departe de asteptari, care in raport de ce ofera nu ar trebui sa indrazneasca sa se mai planga.
Seamana teribil cu ce e la noi...Prea multa independenta si lipsa de raspundere din partea magistratilor, prea multa tovarasie intre procurori si judecatori, adunate cu reactia politica adversa de a subfinanta sistemul judiciar tocmai pentru slabele sale performante – iata reteta sistemului judiciar francez, considerat o “loterie nationala”. Cu o legislatie stufoasa, aplicata arbitrar, cu un pret foarte mare pentru justitiabilul care ajunge sa apeleze la sistemul de justitie francez, acest melanj se aseamana cu sistemul judiciar roman, care e insa mult mai prost din toate punctele de vedere. Si asta pentru ca in Franta, spre deosebire de noi, exista o cultura a Dreptului si un respect crescut fata de cetatean si valorile fundamentale, iar din punct de vedere al sediilor instantelor si parchetelor, cladirile istorice impresioneaza.  Putini stiu insa ca sistemul francez – pe care Romania l-a copiat din 2004 incoace in tentativele sale de reforma – este unul depasit, care nu prezinta mare incredere, intrucat a devenit impredictibil, greoi, si deosebit de scump, in care sub parada independentei magistratului, lipsa de raspundere predomina, iar arbitrariul e la tot pasul. Spre comparatie, sistemul judiciar roman are aceeasi soarta, chiar mai rea, intrucat pe langa metehnele intalnite si la “fratele mai mare” se adauga un volum urias de dosare si o penetrare fara precedent a serviciilor de informatii si a politicului pe zona care are in atributii numirile in marile parchete si instante.

Monday, May 26, 2014

Consiliul Superior al Magistraturii a decis, săptămâna trecută, ca judecătorii și procurorii care nu au vechimea necesară numai din aceste profesii pentru a ocupa funcții de conducere în sistem să nu poată fi admiși la concursurile pentru acestea.

Ca atare, magistrații care au fost avocați înainte de a intra în sistem și care nu au vechimea doar din funcția de procuror sau judecător, nu vor avea acces la examenele în curs sau la examenele viitoare. Însă, cei care și-au început deja mandatele, nu vor putea fi revocați din funcții.

Decizia CSM afectează inclusiv concursul pentru funcții de conducere la tribunale și parchete care este în plină desfășurare, astfel, dacă există candidați cu vechime și din avocatură, vor fi considerați că nu îndeplinesc condițiile legale pentru a participa la concurs și vor fi excluși.

Consiliul Superior al Magistraturii a decis să pună deîndată în aplicare o decizie a Curții Constituționale care prevedea că nu le este recunoscut ca vechime pentru obținerea unei funcții de conducere în sistem timpul în care magistratul a fost avocat. Ca atare, chiar de la acest concurs, organizat de CSM în perioada martie-iunie 2014, pentru funcții de conducere la judecătorii, tribunale și curți de apel, dar și la parchetele aferente, magistrații care nu au vechimea necesară numai din sistem nu vor putea să își termine concursul. 99 de procurori și 133 de judecători care s-au înscris pentru acest concurs, de la multe instanțe și parchete din țară, vor fi verificați dacă, în lumina deciziei Curții Constituționale, mai îndeplinesc condițiile de vechime.

Conform CSM:"Având în vedere publicarea în Monitorul Oficial (....) a Deciziei Curții Constituționale nr. 176/2014, în ședința din 15 mai 2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a decis că magistrații care participă la concursul sau examenul pentru numirea în funcții de conducere, desfășurat în perioada 28 martie-25 iunie 2014, pentru care, la calcularea vechimii, comisia de organizare a luat în considerare vechimea în profesia de avocat, întrucât decizia CCR (...) nu era publicată la momentul analizării îndeplinirii condiției de vechime minimă legală, și care ar urma să promoveze concursul, se vor afla în situația neîndeplinirii condiției de vechime (...)"

Curtea Constituțională a ajuns să soluționeze această cauză după ce a fost sesizată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în fața căreia un judecător de la Judecătoria Constanța s-a declarat nemulțumit că nu a fost delegat în funcția de președinte al Secției Penale. Judecătorul a susținut că, întrucât legea prevede doar profesia de avocat ca profesie anterioară celei de magistrat, cei care au avut o altă profesie juridică în afara celei de avocat înainte de a fi magistrați sunt discriminați. Instanța în fața căreia a fost ridicată excepția, ÎCCJ, a stabilit că, într-adevăr, prevederea legală este discriminatorie și nu respectă principiul egalității, și a decis, ca atare, sesizarea CCR. „Dispozițiile criticate constituie o încălcare a principiului egalității și nediscriminării, prin instituirea unui tratament diferențiat unor cazuri egale, în lipsa unor justificări obiective și rezonabile"!

Curtea Constituțională i-a dat dreptate judecătorului care a ridicat această problemă și a constatat că, deși nu i se pot impune sistemului limitele pentru a permite sau nu admiterea unei persoane, totuși, aceste criterii nu pot să fie unele discriminatorii. În plus, Curtea arată că deși există diferențe firești între profesiile juridice, cei care au intrat în sistemul judiciar cu vechime de 5 ani au avut condiții egale, pregătire asemenea și examene la fel, prin urmare, este nedrept ca numai unora să le fie recunoscută vechimea. „Ținând cont de faptul că, la momentul înscrierii la concursul de admitere în magistratură, toți candidații au fost considerați egali sub aspectul profesiei și al vechimii necesare (...) este inechitabilă oferirea unui asemenea tratament privilegiat la un moment ulterior unei anumite categorii de magistrați. Nimic nu justifică apariția unei diferențieri între cele două momente din cariera unui magistrat, respectiv momentul admiterii în magistratură și cel al promovării. De vreme ce au fost declarați admiși la concursul de admitere în magistratură, nu se poate presupune decât că toți magistrații, indiferent de funcția în domeniul juridic pe care au avut-o anterior, au evoluat și s-au perfecționat în cadrul unor repere profesionale similare, neexistând niciun motiv pentru conferirea unei mai mari îndreptățiri la promovarea la instanțele sau parchetele superioare unei anumite categorii, între magistrați, pe parcursul dezvoltării profesionale, nu pot exista decat eventuale discrepanțe generate de gradul individual de pregătire, nicidecum de împrejurări particulare, anterioare admiterii în magistratură".

O problemă ce a rămas încă nesoluționată este cea privind pensia magistraților cu doar câțiva ani în magistratură, care au avut o cu totul altă profesie juridică. Mai clar, legea astăzi prevede că judecătorul care a fost 30 de ani numai în sală va avea dreptul la pensie de serviciu la fel cu un judecător care a stat 10 ani în sală și restul de 20 a fost avocat, consilier juridic etc. Discriminatorie sau nu, prevederea generează și o gaură destul de importantă la bugetul de stat, pentru că mulți dintre cei cu profesii juridice stau în sistem mai puțin de 5 ani până să se pensioneze, asta după alți 25 de ani în care au stat la bară.

Saturday, May 17, 2014

Ordonanța nr. 1139/II-2/2014 din 12.05.2014, dată în Dosarul nr. 238/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, ridică o serie de chestiuni de Drept constituțional și de Drept subsecvent asupra cărora se cuvin câteva considerente.
Astfel, în Ordonanță se arată în primul rând că “Imunitatea a fost definită ca o formă de protecție a Președintelui României împotriva oricărei presiuni, abuzuri și procese șicanatorii îndreptate împotriva sa în exercitarea mandatului, având drept scop garantarea libertății de exprimare și protejarea împotriva urmăririlor judiciare abuzive”. O astfel de teză este din capul locului contrară prevederilor Constituției, dar și rațiunii firești a instituției imunității. Într-adevăr, imunitatea de care se bucură Președintele României nu are  în mod fundamental rațiunea expusă mai sus, ci este parte imanentă a mandatului acestuia.
În primul rând, Președintele României, în lipsa imunității, n-ar putea să exercite în deplină libertate de decizie o serie de atribuții caracterizând mandatul. Astfel, sunt situații în care, chemat să dea materialitate hotărârilor Consiliului Suprem de Apărare a Țării, obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 3 al Legii nr.415/2002 privind organizarea și funcționarea acestuia, pentru toate instituțiile publice la care se referă, Președintele României ar putea să ordone încălcarea dispozițiilor unei alte legi. În situația în care ar fi trimis în judecată pentru încălcarea dispozițiilor legii respective, Președintele României nu s-ar putea apăra decât invocând hotărârea Consiliului sus-menționat, pe care însă, mai ales după încheierea mandatului, n-ar putea s-o prezinte instanței judecătorești, aceasta având, potrivit legii sus-menționate, caracter secret. Și chiar dacă instanța judecătorească ar cere desecretizarea hotărârii în cauză, Consiliul sus-menționat dispune, potrivit dispozițiilor legii sus-menționate, de libertatea să refuze s-o pună la dispoziție.
După cum se poate constata, Constituția nu instituie numaidecât o formă de apărare a Președintelui României pentru situațiile expuse în Ordonanță ori un privilegiu, ci îi asigură acestuia posibilitatea de a exercita funcția fără nici o constrângere, alta decât cea impusă de prevederile constituționale. Tocmai de aceea Constituția folosește în cuprinsul art. 84 alin. (2) un termen aparte pentru a asigura libertatea de decizie a Președintelui României – acesta se bucură de imunitate.
Când este obligat să ordone măsuri ori să săvârșească acțiuni și inacțiuni contrare unor dispoziții legale, Președintele României nu o poate face decât în temeiul prevederilor Constituției ori potrivit principiului legitimității ori potrivit principiului necesității. Dispozițiile constituționale privind imunitatea de care se bucură Președintele României trebuie corelate cu principiul supremației Constituției, înscris în art. 1 alin. (5) al acesteia, ele constituind o garanție a supremației sus-menționate.
Dar prin instituirea imunității Constituția nu urmărește numaidecât protejarea Președintelui României de presiuni și de abuzuri ce ar veni din partea unor subiecte de Drept constituțional sau subsecvent acestuia, ci protejarea de presiunile ce ar veni în primul rând de la persoana caracterizând ființa umană care a primit mandatul de Președinte al României. Într-adevăr, prin natura lucrurilor, corpul unei ființei umane  găzduiește, după cum s-a arătat deja (v. articolul “Despre ființa umană ca subiect de Drept constituțional“, pe: http://ascunzisuri-constitutionale.eu/2014/03/23/despre-fiinta-umana-ca-subiect-de-drept-constituional/), trei părți imanente: omul, apoi persoana, apoi Eul. Îndeplinirea mandatului de Președinte al României presupune, după cum s-a subliniat mai sus, o totală libertate de decizie, cu precizările anterioare. Dacă Președintele României nu s-ar bucura de imunitate atunci s-ar crea situația coexistentei într-un corp uman atât a Președintelui României, cât și a persoanei sus-menționate, aceasta din urmă, de teama unor repercusiuni de ordin penal, civil sau administrativ, putând să cenzureze o decizie ori o acțiune – sau inacțiune – a Președintelui României care ar contraveni unei norme legale. Imunitatea nu are așadar alt rol fundamental decât să-l elibereze pe Președintele României de presiunea ce ar putea veni din partea persoanei caracterizând ființa umană care a primit mandatul în cauză.
Pe de altă parte, acțiunile și inacțiunile Președintelui României nu pot fi, după cum s-a arătat într-un articol anterior, cuantificate în nici un fel în raport cu legea (v. articolul “De ce Președintele României nu răspunde penal, civil și administrativ“, dar și următoarele), așadar acestuia nu i se poate aplica nici o normă de Drept subsecvent Constituției, de vreme ce promulgă legea – în caz contrar ar fi și parte interesată și judecător.
Imunitatea de care se bucură Președintele României nu protejează numaidecât ființa umană îndeplinind mandatul, ci protejează acțiunile și inacțiunile acesteia cât timp se află în mandat, ca aparținând Președintelui României, mai precis efectele lor. Din această perspectivă nu are nici o relevanță că ființa umană în cauză este sau nu în mandat. Dacă n-ar fi așa atunci ar exista posibilitatea ca ființa umană să fie, de pildă, trasă, după îndeplinirea mandatului, la răspundere pentru abuz în serviciu, de exemplu pe motiv că a adus, prin promulgarea unei legi, vătămare unor interese ale unei persoane. O asemenea situație ar conduce, pe de o parte, la posibilitatea anulării legii pe cale judecătorească, respectiv, de frica repercusiunilor de tot felul, la paralizarea mandatului, ceea ce este inadmisibil.
Din cele expuse mai sus rezultă că teza avansată de Ordonanța sus-menționată potrivit căreia “Pentru faptele săvârșite în timpul mandatului, dar care nu au legătură cu atribuțiile ce revin Președintelui României în exercitarea acestuia, se aplică numai imunitatea de drept procedural, astfel că, după încetarea mandatului, Președintele poate fi cercetat pentru astfel de fapte” contravine prevederilor Constituției.
Ordonanța sus-menționată își întemeiază concluziile reproduse anterior pe ipoteza că Președintele României ar fi demnitar public. Această ipoteză este greșită, Președintele României nefiind demnitar public – acesta este organ reprezentativ al națiunii, respectiv organ reprezentativ al poporului, respectiv reprezentantul statului. Conceptele de “funcție publică”, respectiv “demnitate publică” de care vorbește art. 16 alin. (3) al Constituției sunt specifice doar statului, mai precis spațiului creat de Dreptul subsecvent și inferior Constituției corespunzător legii, funcționând după regulile instituite de lege. Doar acestui spațiu îi este caracteristică distincția de care vorbește art. 16 alin. (3) al Constituției – funcții și demnități civile, respectiv militare -, nu și în ceea ce privește organele reprezentative ale poporului. Admițând că Președintele României ar fi demnitar, ce atribut i se potrivește – civil sau militar? Sau și unul și altul? Dar Parlamentului?
Demnitari sunt organizatorii executării legii, așadar autoritățile publice plasate, dacă se poate spune așa, la vârful statului. Astfel, sunt demnitari: primul-ministru, ceilalți membri ai Guvernului, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, membrii Consiliului Suprem de Apărare a Țării, la care pot fi adăugați alți organizatori, cum ar fi directorii serviciilor de informații, conducătorii autorităților administrative autonome, toți judecătorii și procurorii, diverși conducători militari. Organizatorii executării dispozițiilor constituționale, mai precis organele reprezentative ale poporului nu sunt demnitari publici și, cu atât mai puțin, funcționari publici, aceștia din urmă chemați să execute ordinar. În acest sens o atenție specială trebuie acordată deputaților și senatorilor. Care este statutul acestora – sunt demnitari publici? Iar dacă răspunsul este afirmativ, ce fel de demnitari sunt – civili sau militari?
Deputații și senatorii compun Camera Deputaților și, respectiv, Senatul, care sunt organe reprezentative ale poporului, apoi Parlamentul, care este organul reprezentativ suprem al poporului. De imunitate dispun doar respectivele organe – așa se face că ele nu pot fi subiecte de Drept subsecvent și inferior Constituției corespunzător legii. Mai clar spus, o lege, o hotărâre adoptate de aceste organe reprezentative ale poporului și, mai general, o acțiune – ori inacțiune – ale acestora nu pot face obiectul controlului judecătoresc. Deputații și senatorii beneficiază de imunitate, după cum corect prevede art. 72 alin. (1) al Constituției, doar pentru acțiunile și inacțiunile lor având ca scop organizarea executării prevederilor Constituției, așadar de natură să contribuie la nașterea legilor și a respectivelor hotărâri, mai precis pentru votul lor. În categoria acțiunilor și inacțiunilor de organizare a executării prevederilor Constituției intră și exprimarea opiniilor politice, acestea privind tot organizarea executării prevederilor Constituției.
Statutul Președintelui României este diferit de statutul deputaților și senatorilor fie și pentru simplul motiv că primul este reglementat (numai) de Constituție, pe când al doilea este reglementat atât de Constituție, cât și de cele două Camere ale Parlamentului, atât prin hotărâre – v. în acest sens dispozițiile art. 65 alin. (2) lit. j). al Constituției -, cât și prin lege – v. art. 73 alin. (3) lit. c), idem. Așa se face că deputații și senatorii se bucură de imunitate doar în ceea ce privește acțiunile și inacțiunile lor privind exercitarea atribuțiilor prevăzute de Constituție. Când este vorba despre acțiuni și inacțiuni privind exercitarea atribuțiilor prevăzute de regulamentele parlamentare, deputații și senatorii beneficiază de imunitate, care însă poate fi ridicată de Camere. În sfârșit, când este vorba despre atribuții prevăzute de lege, aici intrând și exercitarea funcțiilor private, mai precis a drepturilor și libertăților specifice persoanei, deputații și senatorii nu beneficiază de imunitate. Încadrarea unei acțiuni – ori a unei inacțiuni – a unui deputat sau senator într-una din categoriile anterioare revine în mod necesar Camerei din care acesta face parte, numai aceasta fiind în măsură s-o realizeze.
Fiind reglementat de trei categorii de Drept – constituțional, parlamentar, de tip legal -, statutul deputaților și senatorilor este așadar diferit de statutul Președintelui României, care este reglementat doar de Constituție. Cele două statute nu sunt așadar identice sub aspectul imunității.
De asemenea, Ordonanța sus-menționată abundă în considerente neconforme prevederilor constituționale, precum și principiilor generale ale Dreptului. Astfel, măsura suspendării Președintelui României din funcție nu este, după cum se exprimă Ordonanța, o sancțiune politică – ea este o sancțiune administrativă. De asemenea, acuzarea, respectiv sancționarea Președintelui României pentru înaltă trădare nu au caracter penal, ci sunt acte de suveranitate națională.Apoi, prin Ordonanță se consideră că teza a doua a articolului 84 alin. (2) al Constituției ar fi o precizare la prima, când, de fapt, este vorba despre două teze diferite în ceea ce privește conținutul substanțial. Așa se face că prima teză consacră imunitatea de tip privat, pe când a doua, pe cea de tip funcțional. De fapt, a două teză este în raport cu prima, până la urmă, redundantă, totuși includerea ei în textul articolului sus-menționat are o rațiune, deslușită mai jos.
Atât Președintele României, cât și deputații și senatorii sunt, până la urmă, executanți. Astfel, pe de o parte, Președintele României este chemat să execute dispozițiile constituționale care îl privesc, iar pe de alta, deputații și senatorii sunt chemați să execute dispozițiile de același gen reglementându-le activitatea, dar și dispozițiile regulamentelor parlamentare. Activitatea fiecăruia din subiectele enumerate mai sus are o componentă politică în sensul că, de pildă, legea pe care deputații și senatorii sunt chemați s-o adopte, respectiv pe care Președintele României este chemat s-o promulge exprimă în mod fundamental o voință, anume, de principiu, voința politică a cetățenilor de care face vorbire art. 8 al Constituției. Imunitatea parlamentară consacrată de art. 72 alin. (1) al Constituției privește dimensiunea politică a voinței exprimate de – ori conținute în – lege. Mai clar spus, atât deputații și senatorii, cât și Președintele României nu pot fi trași la răspundere juridică pentru conținutul substanțial al voinței exprimate de – ori conținute în – legea adoptată, respectiv promulgată. Felul cum trebuie să arate acest conținut nici nu poate fi stabilit prin lege – el este stabilit de cetățeni, prin selectarea în cursul alegerilor a celor trei programe de voință politică și care sunt corespunzătoare celor trei vectori funcționali fundamentali ai puterii -, astfel încât să se poată vorbi la o adică de răspundere juridică. Tot atât de adevărat este că Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative impune în ceea ce privește forma pe care trebuie s-o aibă legea o serie de reguli, dar acestea nu se referă la conținutul substanțial al voinței exprimate de – ori conținute în – lege. Imunitatea de care vorbește art. 72 alin. (1) și, în mod corespunzător, teza a doua a art. 84 alin. (2) din Constituție se referă așadar la spațiul politic al vieții societății, nu la cel propriu-zis juridic. Imunitatea consacrată prin dispozițiile respective este așadar, dacă se poate spune așa, de natură extralegală. Așa se face, de pildă, că deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru că au votat abrogarea unor dispoziții legale privitoare la incriminarea penală a unor fapte, acțiune care ar putea fi altfel interpretată drept favorizare a infractorului.
Teza a doua a art. 84 alin. (2) al Constituției constituie, în lumina celor expuse mai sus, o extensie a imunității de tip juridic consacrată de prima teză a respectivei norme constituționale. Cu alte cuvinte, imunitatea de care se bucură Președintele României acoperă toate posibilele acțiuni și inacțiuni ale acestuia din spațiul fizic, nu numai, după cum se apreciază în Ordonanță, cele de ordin politic, în sensul celor arătate mai sus.
O interpretare inedită și, totodată, curioasă este dată de Ordonanță dispozițiilor cuprinse în teza I a art. 84 alin. (2), al Constituției, potrivit căreia aceasta ar reglementa imunitatea de Drept procedural a Președintelui României, iar teza a II-a, imunitatea de Drept material, în sensul dispozițiilor art. 72 alin. (1), idem. Că nu este așa o dovedesc considerentele anterioare. În plus, potrivit principiului “Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” (lb. rom.= “Unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem”), dispoziția cuprinsă în teza I se aplică atât în ceea ce privește Dreptul procedural, cât și în ceea ce privește Dreptul material. Interpretarea în cauză a Ministerului Public se întemeiază pe o judecată de valoare a Curții Constituționale cuprinsă în Avizul consultativ nr. 1/2007, potrivit căreia “(…) Președintele României se bucură de imunitate în condițiile art. 72 alin. (1), adică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului“. Dar textul complet din Aviz este: “Referitor la atitudinea și exprimările domnului Traian Băsescu la adresa unor personalități publice, art. 84 alin. (2) din Constituție prevede că Președintele României se bucură de imunitate în condițiile art. 72 alin. (1), adică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului“. În mod evident, scoaterea din context cu care operează Ordonanța este de natură să restrângă sensurile dispozițiilor art. 84 alin. (2); judecata de valoare în integralitatea ei a Curții Constituționale nu limitează imunitatea de care se bucură Președintele României neapărat doar la sfera politică, așadar doar la teza a II-a a respectivei norme constituționale, ci înfățișează doar un înțeles al întregii norme. De altfel, dacă ar fi așa, prima teză ar fi de prisos.
Cuprinderea de către Constituție a celor două teze într-un singur alineat al art. 84 nu poate să conducă neapărat la concluzia că între acestea există vreo relație de subordonare ori că a doua constituie o precizare la prima ori că prima se referă la imunitatea de Drept procedural, iar a doua la cea de Drept material. Constituția a reglementat întreaga problematică a imunității printr-un singur alineat cuprinzând două teze privind sfere diferite.
În mod evident, calificările citate de Ordonanță din Decizia Curții Constituționale nr. 53/2005 potrivit cărora mandatul Președintelui României ar fi de demnitate publică, respectiv că acesta ar fi “autoritate publică unipersonală”, nu sunt, potrivit celor expuse mai sus, conforme prevederilor Constituției – Președintele României nu este nici demnitar public, nici autoritate publică, ci, după cum s-a precizat deja, organ reprezentativ al națiunii, respectiv organ reprezentativ al poporului, respectiv reprezentantul statului (v. în acest sens articolul “Cele trei dimensiuni ale mandatului Președintelui României“, publicat pe blog la 11 mai 2014). Includerea Capitolului II consacrat Președintelui României în Titlul III (“Autoritățile publice”) al Constituției nu îl califică imediat pe Președintele României drept autoritate publică; Președintele României îndeplinește și atribuții definind autoritatea publică, anume cu preponderență în forma organic-militară a statului. Distincția dintre un organ reprezentativ al poporului și o autoritate este făcută de art. 61 alin. (1) al Constituției, unde Parlamentul este definit ca fiind atât organ reprezentativ suprem al poporului, cât și (unică) autoritate legiuitoare a țării.
În sfârșit, mai trebuie adăugat că măsurile prevăzute de art. 72 alin. (2) și (3) nu sunt de natură a impune imunitatea de ordin juridic a deputaților și senatorilor. Confruntată cu o cerere din partea Ministerului Public în sensul celor expuse în articol, o Cameră a Parlamentului este chemată, potrivit textului articolului, doar să încuviințeze sau nu măsura formând obiectul cererii. O astfel de dispoziție este de natură să limiteze competența Ministerului Public. Ca regulă generală, într-o asemenea situație Camera este chemată să decidă dacă fapta pusă în sarcina deputatului sau senatorului este de ordin politic, respectiv dacă ține de exercitarea mandatului, sau dacă este de ordin juridic. Camera nu este – ori nu trebuie să fie – competentă să decidă asupra justeței acuzației aduse deputatului sau senatorului și nici să efectueze acte procedurale de ordin penal – în caz contrar s-ar înfrânge dispoziția cuprinsă în art. 1 alin. (1) al Constituției potrivit căreia statul este unitar. O astfel de prevedere scoate Ministerul Public din sfera politică a vieții societății, respectiv actele și acțiunile politice din sfera vieții statale.
Din cele expuse mai sus rezultă că afirmația cu titlu de concluzie din Ordonanță potrivit căreia “singura protecție absolută pe care imunitatea funcțională (adică de Drept substanțial – n.n.) o asigură Președintelui României este cea legată de exprimarea, în timpul mandatului a opiniilor politice” este contrară prevederilor Constituției.
Note.
1. Textul Ordonanței, pe: http://www.luju.ro/static/files/2014/mai/14/Ordonatța_sutiman.pdf
2. Textul Constituției, pe: http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339
Valeriu Mangu 
 
 
 
Rudolf Von Ithering - “Statul care vrea să fie respectat în plan extern și să rămână bine consolidat în plan intern, nu are valoare mai mare de protejat și de cultivat, decât sentimentul național de dreptate. Această grijă este una din cele mai înalte și importante misiuni ale pedagogiei politice. În sănătatea și în energia sentimentului de dreptate al fiecărui cetățean, statul posedă cea mai sigură garanție a propriei trăinicii atât în interior, cât și în plan extern; sentimentul de justiție este rădăcina întregului arbore; dacă rădăcina nu e bună, ci se usucă în piatră și nisip arid, tot restul nu e decât un miraj – când va veni furtuna, ea va smulge copacul din pământ pe de-a întregul. Dar trunchiul și coroana au avantajul că sunt vizibile, în timp ce rădăcina aflându-se în pământ se sustrage privirii. Influența distructivă pe care o exercită asupra forței morale a poporului legile injuste și instituțiile juridice prost alcătuite, se manifestă sub pământ, în acele regiuni pe care mulți politicieni nu le consideră demne de atenția lor, ei fiind concentrați numai asupra superbei coroane; aceștia nu au nici cea mai mică idee despre otrava ce urcă de la rădăcinăspre vârf. (…) Forța morală și sentimentul de justiție al unui popor ar fi putut să formeze un scut de apărare în fața dușmanului extern!”
Domnul Adrian Toni Neacsu a publicat in Monitorul Jurisprudentei nr.17/2014 articolul “Judecatorul este un profesionist” in care afirma ca “judecatorul este un profesionist al dosarelor”, prin aceasta intelegand ca analiza cazurilor pe care le judeca se face “fara emotie si fara sa fie coplesit de importanta deciziei sale”, avocatii avand doar rolul de a “impresiona” instanta, fiind doar niste histrioni pe scena ce o reprezinta sala de judecata.
Este regratabil ca domnul Neacsu a inteles sa isi exercite meseria de judecator astfel, si cu atat mai regretabil ca, acum cand a intrat in profesia de avocat, arata ca nici la acest moment nu a realizat rolul si functia cheie pe care avocatul le are in procesul de justitie si, mai ales, intr-un Stat de drept.
Asa cum am aratat si anterior, avocatul are un rol covarsitor in Statul de drept, anume sa “traduca” in limbaj juridic situatiile de fapt cu care se intalneste si sa le supuna atentiei magistratului – cel care este chemat sa imparta dreptate, in primul rand, si abia apoi sa faca maculatura.
Iar dreptatea este intr-o relatie mai stransa cu situatia de fapt decat cu norma juridica. Articolul domnului Neacsu arata mentalitatea, modul in care gandesc si judeca magistratii – intr-un mod plin de suficienta si superioritate.
Magistratul, ne spune domnul Neacsu, nu are nici o legatura cu situatia de fapt. El este pus acolo doar sa analizeze actele si sa aplice legea, fara sa fie influentat sau interesat de drama persoanala a fiecarei parti. Chiar ne spune ca magistratii sunt plicitisiti si obositi de ceea ce considera a fi spectacolul zilnic.
O veste pentru domnul Neacsu: partile sunt, de cele mai multe ori, oameni, chiar si in litigiile comerciale, pentru ca, la capatul drumului, destinele acestora sunt influentate in mod direct si substantial de minuta pe care magistratii o scriu stresati la sfarsitul zilei.
Si inca ceva, este mult mai usor sa corupi un magistrat care nu da doi bani pe actul de justitie, pe principiul care sta la baza acestuia, decat un judecator care chiar intelege si care “dezleaga” o cauza.
O sa ni se spuna ca judecatorii sunt chemati sa aplice legea. Nimic mai mult. Cel care ar spune asta, nu cunoaste insa realitatea din salile de judecata, unde judecatorii pronunta hotarari, asa cum de altfel recunoaste domnul Neacsu, in functie de ceea ce li se pare, in mod subiectiv, ca ar insemna echilibru, sau – ceea ce nu se mai recunoaste in articolul citat – in functie de raportul de forte care se confrunta, de interesele angrenate in dosar, apartenta sau afilierea specifica (clandestina) a fiecarul magistrat la un grup sau altul, la un serviciu sau altul – aspecte pe care domnul Neacsu le-a sesizat public in legatura cu o speta personala, reclamand tocmai o analiza empatica din partea magisitratilor care judeca la ICCJ. Totodata, sa nu uitam ca Romania se confrunta cu un val ingrijorator de legi “personalizate”.
PS: desi promotor al Jurindex, domnul Neacsu nu a aflat ca solutiile instantelor nu se mai pronunta de foarte mult timp in sedinta publica? Chiar doamna judecator Barsan, Presedinta Sectiei de contencios administrativ din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, arata ca doar se spune, asa…. in hotarari, fara sa fie si adevarat ca pronuntarea s-ar face in sedinta publica!!!
A se vedea in acest sens si articolele: “Jurindex, de ce nu este dorit de magistrati” si “Absenta pronuntarii in sendinta publica”.

Tuesday, April 08, 2014

Sursa : Evenimentul zilei - excellent news ...

Echipa Facultății de Drept a Universității din București a câștigat distincții remarcabile la unul dintre cele mai prestigioase concursuri de procese simulate din lume, care a a avut loc, recent, la Hong Kong. La prima sa participare, echipa din Româna a reușit să ajungă în semi-finalele fazei de pledoarii, rezultat care o plasează în primele patru universități la nivel mondial în cadrul competiției.
Echipa Facultăţii de Drept a obţinut premii importante atât la faza scrisă, cât și la faza orală a ediției a 11-a a concursului „Willem Vis”, care s-a desfășurat la Hong Kong în perioada 1-6 aprilie 2014. Concursul de procese simulate în domeniul arbitrajului comercial internațional „Willem Vis” este cel mai mare și cel mai prestigios concurs internațional de drept privat din lume şi reunește în mod tradițional reprezentanți ai celor mai renumite universități. Competiția cuprinde o versiune desfășurată anual la Viena (aflată la a 21-a ediție) și o versiune desfășurată anual la Hong Kong (aflată la cea de-a 11-a ediție).
La faza orală, studenții români au obținut premiul de semi-finalist la categoria „David Hunter”, pentru cea mai bună echipă la rundele de pledoarii, cea mai prestigioasă categorie din cadrul concursului. În rundele orale, echipa Facultății de Drept a Universității din București a fost compusă din studenții Ștefan Dinu și Radu Văleanu.
 
În rundele generale de pledoarii, echipa s-a întâlnit cu următoarele patru echipe: Universitatea Paraná (Brazilia), Universitatea Națională Taiwan (Taiwan), Universitatea Free State (Africa de Sud) și Universitatea Georgetown (SUA). Pe baza rezultatelor obținute în rundele generale, echipa s-a calificat în rundele eliminatorii, la care au participat primele 32 de echipe din cele 99 participante la competiție. În rundele eliminatorii, studenții români au ajuns până în faza semi-finalelor, întâlnind succesiv următoarele echipe: Universitatea La Trobe (Australia), Universitatea New York (SUA), Universitatea Griffith (Australia) și Universitatea Amsterdam (Olanda). Finala a fost câștigată de Universitatea Loyola Chicago (SUA). În plus, studentul Radu Văleanu a obținut o distincție individuală la categoria „Neil Kaplan” pentru cel mai bun pledant. Locul 1 la această categorie a fost câștigat de un student de la Facultatea de Drept China-EU (China).
La faza scrisă, studenții români au obținut o distincție și la categoria „Fari Nariman” pentru cel mai bun memoriu pe seama pârâtului. Locul 1 la această categorie a fost câștigat de Facultatea de Drept China-EU (China). Echipa Facultății de Drept se pregătește acum pentru ediția de la Viena a concursului, care se va desfășura în perioada 11-17 aprilie 2014.
Membrii echipei care au reușit să obțină această peformanță excepțională sunt: Andreea Armanu, Șerban Dănescu, Ștefan Dinu (pledant), Crina Gealatu, Mihaela Gheorghe, Mihaela Gherghe, Geanina Stîngaciu și Radu Văleanu (pledant).Echipa a fost antrenată de conf. univ. dr. Răzvan Dincă, av. drd. Raluca Papadima și av. drd. Vladimir Diaconiță.