Wednesday, July 23, 2014

Societatea de brokeraj "Carpatica Invest", implicată într-un scandal privind tranzacţii neautorizate de clienţi, cercetat şi de procurorii DIICOT, pare că nu îşi va mai reveni, după ce Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) i-a suspendat activitatea, pentru trei luni, începând din 16 mai 2014.
Conducerea intermediarului a convocat acţionarii să aprobe dizolvarea anticipată şi lichidarea voluntară a societăţii, potrivit unui anunţ publicat în Monitorul Oficial.
În luna mai, ASF ceruse "Carpatica Invest" să îşi remedieze situaţia financiară şi să atragă noi resurse de capital. Surse din piaţă ne-au spus că societatea era afectată de o poprire pe conturi, în urma acuzaţiilor făcute de clienţi privind tranzacţii efectuate de un broker al companiei, fără autorizare.
La sfârşitul lunii aprilie, procurorii DIICOT au anunţat că au derulat o operaţiune de anihilare a unei grupări infracţionale specializate în manipularea pieţei de capital.
Cazul era acelaşi relatat de ziarul BURSA, în octombrie 2012, când investitorul Andrei Anghel, şi-a acuzat brokerul de la Carpatica Invest, Ştefan Terziu, de fraudă, după ce ar fi efectuat tranzacţii neautorizate pe contul său, în baza unor acte pe care le-ar fi falsificat. Ulterior, s-a început urmărirea penală asupra a cinci suspecţi, inclusiv Ştefan Terziu. Potrivit comunicatului DIICOT din 30 aprilie, anchetatorii au ridicat de la domiciliile suspecţilor documente, sisteme informatice, dosare privind drepturile litigioase asupra proprietăţii, aflate în evidenţa Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), dar descoperite la una din locaţiile percheziţionate. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM), actualmente ASF, a dat amenzi de aproximativ 150.000 de lei, la Carpatica Invest, în 2012.
     După suspendarea activităţii, Carpatica Invest a putut efectua operaţiuni de depunere şi retragere de numerar în şi din conturile clienţilor şi operaţiuni de transfer al valorilor mobiliare către Secţiunea I a Depozitarului Central sau către alte conturi indicate de clienţi.
     Acţionarii SSIF-ului sunt chemaţi, pe 18 august, să aprobe numirea societăţii Fiducia, ca lichidator al Carpatica Invest, precum şi remuneraţia acesteia.
     Consiliul de Administraţie al brokerului propune ca Fiducia să primească 4.000 euro fără TVA, 8% din sumele încasate şi distribuite ca urmare a vânzării activelor corporale, 4% din sumele încasate din recuperarea creanţelor şi 2% din sumele rezultate din vânzarea activelor financiare şi lichidării sumelor existente în conturi bancare, conform documentului citat.
     De asemenea, lichidatorul ar putea fi împuternicit să analizeze responsabilitatea conducerii Carpatica Invest pentru pierderile înregistrate de societate, care au condus la capitaluri proprii de 1,57 milioane lei, la sfârşitul anului trecut, precum şi să angajeze un expert sau consultant care să facă această analiză.
     Sumele posibile rezultate din lichidare ar urma să fie distribuite acţionarilor, proporţional cu contribuţia fiecăruia la capitalul social al brokerului, potrivit convocatorului.
     Carpatica Invest a ocupat, anul trecut, locul 17 în topul brokerilor, cu o cotă de piaţă de 0,94%, intermediind tranzacţii de aproape 255,7 milioane lei la Bursa de la Bucureşti.
     La finalul anului trecut, ASF a amendat Carpatica Invest cu aproape 22.000 de lei, suma reprezentând 1% din cifra de afaceri înregistrată în 2012, din cauză că firma de brokeraj nu a completat componenţa Consiliului de Administraţie, de la două la trei persoane.
     Firma de brokeraj Carpatica Invest face parte din grupul financiar Carpatica, controlat de omul de afaceri Ilie Carabulea, care se află în arest la domiciliu, în dosarul "Carpatica Asig".
     Procurorii anticorupţie i-au trimis în judecată, în 24 aprilie, pe fostul preşedinte al ASF Dan Radu Ruşanu, pe omul de afaceri Ilie Carabulea şi pe Marian Mârzac, fost membru al Consiliului ASF.
     Ilie Carabulea, proprietar al firmelor SC Atlassib SRL şi SC Transcar SRL, societăţi prin intermediul cărora deţinea şi controla în mod indirect societatea de asigurări Carpatica Asig SA, a fost trimis în judecată pentru constituirea unui grup infracţional organizat, cumpărare de influenţă, dare de mită, folosirea în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii în scopul obţinerii pentru sine de foloase necuvenite, în formă continuată, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată şi instigare la uz de fals, potrivit DNA.

Tuesday, July 22, 2014

“Legea insolventei (nr. 85/2014) isi propune sa reuneasca aproape toata legislatia din domeniul insolventei, iar in al doilea rand, sa realizeze un tratament echitabil intre interesul debitorului si interesul creditorului”, a declarat Stan Tirnoveanu intr-un interviu realizat in studioul HotNews.ro.
  • "Anterior, din cauza unor interpretari abuzive, creditorii aveau de multe ori un tratament defavorizat. O alta directie pe care o are legea insolventei este aceea ca, pentru a evita practicile abuzive, se reglementeaza clar si distinct si transpune in continutul textului de lege practicile oneste anterioare. Legea creeaza de asemenea un mediu transparent, predictibil."
  • "Astfel, in noua lege, ca sa nu mai existe vreun dubiu, se stabileste ca cei care au creante curente dupa data deschiderii procedurii de insolventa, care sunt mai vechi de 60 de zile, pot cere trecerea la faliment. Astfel se produce o asanare a mediului economic..."
  • "Noua lege a insolventei creeaza un mediu mult mai corect juridic comercial. Asta va duce la o asanare a celor care sunt participanti aparenti la mediul economic."
  • "Daca se ajunge la reorganizare, salariatii vor fi platiti de pe pozitia a doua, dupa creditorii garantati, dar inaintea creditorului bugetar si a furnizorilor indispensabili. Daca se ajunge la faliment, salariatii sunt pe o pozitie superioara, dupa cheltuielile reprezentand continurea activitatii curente.
  •  "Este utila reglementarea insolventei persoanelor fizice. Dar sunt trei chestiuni de care trebuie sa tinem cont: 1. Suntem pregatiti sa aplicam aceasta lege? 2. Avem logistica necesara unei astfel de legi? si 3. Trebuie sa avem o lege care sa fie echilibrata. Pentru ca, daca apare o lege a insolventei persoanelor fizice, o lege de spalare de datorii a persoanelor fizice, care nu are un echilibru juridic, sigur aceasta nu va fi benefica."

Saturday, July 19, 2014

 
Ewald Nowotny, membru în consiliul director al Băncii Centrale Europene (BCE), a cerut astăzi Ungariei să fie atentă la necesităţile economiei sale când va "împovăra" băncile cu o nouă rundă de pierderi, inclusiv subsidiarele creditorilor austrieci, informează Bloomberg. Nowotny (în acelaşi timp, guvernatorul Băncii Naţionale a Austriei - OeNB) a identificat Ungaria drept una dintre "zonele cu probleme" pentru creditorii austrieci, printre cei mai mari în fostele state comuniste din Europa. Oficialul austriac a avertizat că această "expunere majoră" a creditorilor, incluzând Erste Group Bank AG, Raiffeisen Bank International AG (RBI) şi UniCredit Bank Austria AG, ar putea face din Ungaria "o problemă mult mai sensibilă" chiar decât Ucraina. "Problemele sunt mai degrabă politice decât economice. Sperăm că Executivul de la Budapesta va înţelege că este în propriul său interes să aibă un sistem bancar solid", a mai spus Nowotny. Acţiunile Erste Group au scăzut astăzi cu 3% la bursa austriacă. Grupul estimează costuri de până la 300 milioane euro după aplicarea noilor reglementări. Săptămâna trecută, Erste avertiza că va înregistra pierderi-record în acest an, de până la 1,6 miliarde euro. La rândul ei, Raiffeisen a evaluat valoarea costurilor rezultate din noua legislaţie la 120-160 milioane euro. Bank Austria (divizia din Europa Centrală şi de Est a UniCredit) calculează încă impactul noii legislaţii, dar se aşteaptă să fie profitabilă în Ungaria anului 2014. În ciuda acestor condiţii, Nowotny susţine: "Expansiunea băncilor austriece în Europa de Est, în state dintre care cele mai multe au făcut parte din Imperiul Austro-Ungar înainte de Primul Război Mondial, este benefică pe termen lung. Încă mai cred că angajamentul creditorilor austrieci în Europa de Est este o poveste de succes. În toţi aceşti ani, băncile din Austria, per ansamblu, au fost profitabile în Europa Centrală şi de Est, ceea ce nu se poate spune despre alte regiuni de pe glob". Creditele în valută acordate de băncile austriece în regiune continuă să se ridice la peste 74 miliarde euro (101 miliarde dolari), dar instituţiile de credit încep să modifice această tendinţă, a explicat recent Ewald Nowotny. Pe de altă parte, în această săptămână, Andreas Ittner, adjunctul guvernatorului Nowotny, a dezminţit speculaţiile potrivit cărora ar fi mai bine dacă bănci precum Erste, Raiffeisen Bank International sau Bank Austria (divizie a UniCredit) ar părăsi regiunea. Oficialul a adăugat: "Nu cred că a sosit momentul pentru majoritatea băncilor să ia în considerare astfel de scenarii; poate doar în puţine ţări. Din contră: în multe ţări, ratele de creştere ar urma să fie mai ridicate decât cele din Europa Occidentală". Raportul de stabilitate financiară publicat de OeNB transmite că indicele de adecvare a capitalului la principalii trei creditori austrieci se ridică la 11,4%, în timp ce la competitorii europeni rata este de 13,6%, iar la cele active în Europa Centrală şi de Est se cifrează la 12,7%. Andreas Ittner consideră că Erste Bank pare cea mai expusă dintre băncile austriece la măsurile ce urmează să fie adoptate în Ungaria, deşi susţine că impactul acestora nu va fi atât de sever ca deciziile similare adoptate de Budapesta în 2011. În decembrie, băncile din Ungaria va trebui să convertească în forinţi creditele ipotecare în valută, a anunţat sâmbătă preşedintele grupului parlamentar al formaţiunii guvernamentale Fidesz, Antal Rogan, adăugând că Guvernul ar putea împărţi cu sectorul financiar costurile acestei operaţiuni. Parlamentul ungar a adoptat recent un proiect de lege destinat sprijinirii persoanelor care au luat un credit în valută. Banca Centrală estimează că iniţiativa legislativă ar putea provoca sectorului financiar costuri de 600-900 miliarde forinţi (2,6-3,9 miliarde dolari). Legea anulează practica folosirii unor cursuri de schimb diferite pentru eliberarea şi rambursarea creditelor în valută. Băncile vor fi nevoite să recalculeze spread-urile pe baza cursului de schimb al OeNB. În plus, legea declară ilegală creşterea în mod unilateral a dobânzilor şi a comisioanelor din contractele de credit. Băncile austriece (în special Bank Austria, Erste Group şi RBI) sunt cei mai mari creditori ai fostelor state comuniste din Europa de Est şi au o prezenţă importantă inclusiv în România.
Un judecător federal din California a decis că pedeapsa cu moartea prevăzută în legislaţia acestui stat este neconstituţională, deoarece amânarea şi incertitudinile care planează asupra executării pedepsei violează al optulea amendament al Constituţiei SUA, care interzice pedepsele crude şi neobişnuite, scrie Time.
Decizia a fost considerată total neobişnuită de mai mulţi experţi şi profesori de drept americani. “Este pentru prima data din 1970 când opinia unui judecător face referire nu la un caz individual, ci la pedeapsa cu moartea în general”, spune Hadar Aviram, profesor de drept la University of California Hastings.
“Desigur, procurorii vor arăta că verdictul nu are efect automat, invalidând pedeapsa cu moartea în alte cazuri care au fost soluţionate astfel sau în care se aşteaptă un verdict identic”, arată Elisabeth Semel, de la Berkeley University.
Judecătorul Cormac Carney, numit de o administraţie republicană a SUA, a anulat verdictul de condamnare la moarte, în 1995, al lui Ernest Jones, găsit vinovat de violarea şi uciderea mamei iubitei sale. Judecătorul şi-a argumentat decizia în nu mai puţin de 29 de pagini, făcând o critică foarte detaliata pedepsei cu moartea.
“Sistemul disfuncţional al pedepsei cu moartea din California a dus şi va continua să ducă la amânări ale executării pedepsei ce nu pot fi prevăzute. Într-adevăr, pentru mulţi condamnaţi, amânările datorate sistemului au făcut ca pedeapsa să devină atât de puţin probabilă, încât pedeapsa capitală decisă de juriu se transforma în ceva ce niciun juriu raţional nu ar putea impune: închisoare pe viaţă cu o probabilitate redusă a aplicării pedepsei capitale”, scrie judecătorul federal.
Decizia judecătorului Carney va duce la lansarea unei mişcări pentru un referendum privind abolirea pedepsei cu moartea, consideră Time. Totodata, guvernatorul Californiei va trebui sa reevalueze modul în care funcţionează sistemul penitenciar, în special în privinţa aplicării pedepsei capitale.

Saturday, July 12, 2014

Noul ministru de externe de la Kiev, Pavlo Klimkin, consideră un "mit\'\' posibila aderare a Ucrainei la NATO şi a precizat că această problemă nu se află în prezent pe agenda discuțiilor, scrie cotidianul rus Kommersant, citat de Agerpres.   "În ceea ce privește mitul unei posibile aderări a Ucrainei la NATO, noi avem o poziție foarte clară — această problemă nu se află în prezent pe ordinea de zi'', a afirmat șeful diplomației de la Kiev, într-un interviu apărut sâmbătă în cotidianul rus Kommersant.   El a adăugat, însă, că ''agenda se poate schimba'', amintind că ''Rusia nu era membră a BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud - n.r.) și acum președintele rus merge în Brazilia la summitul acestei organizații''.  Pavlo Klimkin a explicat că acest subiect legat de aderarea la NATO nu este dezbătut întrucât în societatea ucraineană și în mediul politic nu există un consens în această privință.  ''Până când nu va fi acest consens, o mișcare în această direcție (spre NATO) este imposibil de imaginat'', a afirmat ministrul ucrainean, care, potrivit agenției Unian, a avut, ieri, o întâlnire, la Bruxelles, cu secretarul general al Alianței, Anders Fogh Rasmussen.  În același interviu, Klimkin a ținut să sublinieze că prioritatea politicii externe a Ucrainei este în prezent integrarea europeană, Ucraina semnând la 27 iunie, împreună cu Republica Moldova și Georgia, Acordul de Asociere la UE.  Klimkin spune că SUA nu exercită nicio influență asupra Kievului în ceea ce privește operațiunea militară din sud-estul Ucrainei. ''Când aud spunându-se că SUA ne dau nouă indicații ce să facem în țara noastră, îmi vine să zâmbesc. O singură convorbire telefonică nu poate schimba situația politică din Ucraina'', a afirmat Pavlo Klimkin, referindu-se la implicarea Washingtonului în rezolvarea crizei ucrainene.  În același timp, ministrul ucrainean a apreciat că Rusia trebuie să adopte ''toate metodele posibile si imposibile'' pentru a-i determina pe separatiștii pro-ruși din Estul Ucrainei să înceteze focul.
 
 

Sunday, July 06, 2014


Trei luni de greva japoneza in instantele din intreaga Franta, fara niciun rezultat.   De aproape trei luni, in toate instantele din intreaga Franta, personalul auxiliar (grefieri, arhivari, aprozi etc) au lipite pe usi afise de protest si cer un proiect viabil de reforma a Justitiei, compatibil cu secolul XXI. Personalul de grefa solicita:
·       sa se asigure Justitiei mijloace materiale si resurse umane la inaltimea misiunii lor;
·       recunoastere profesionala, un stat pe masura si, mai ales, salarii decente;
Afisele privind aceste deziderate sunt lipite pe usile tuturor camerelor grefierilor din intantele din Paris si restul Frantei, pana la tribunalele de mare instanta si Curtea de Casatie. Mesajul protestatarilor este: “Fara personalul de grefa serviciul public de justitie nu poate functiona”. In pofida acestui protest, reactiile politice intarzie. Si asta pentru ca Justitia este privita de francezi ca un serviciu public departe de asteptari, care in raport de ce ofera nu ar trebui sa indrazneasca sa se mai planga.
Seamana teribil cu ce e la noi...Prea multa independenta si lipsa de raspundere din partea magistratilor, prea multa tovarasie intre procurori si judecatori, adunate cu reactia politica adversa de a subfinanta sistemul judiciar tocmai pentru slabele sale performante – iata reteta sistemului judiciar francez, considerat o “loterie nationala”. Cu o legislatie stufoasa, aplicata arbitrar, cu un pret foarte mare pentru justitiabilul care ajunge sa apeleze la sistemul de justitie francez, acest melanj se aseamana cu sistemul judiciar roman, care e insa mult mai prost din toate punctele de vedere. Si asta pentru ca in Franta, spre deosebire de noi, exista o cultura a Dreptului si un respect crescut fata de cetatean si valorile fundamentale, iar din punct de vedere al sediilor instantelor si parchetelor, cladirile istorice impresioneaza.  Putini stiu insa ca sistemul francez – pe care Romania l-a copiat din 2004 incoace in tentativele sale de reforma – este unul depasit, care nu prezinta mare incredere, intrucat a devenit impredictibil, greoi, si deosebit de scump, in care sub parada independentei magistratului, lipsa de raspundere predomina, iar arbitrariul e la tot pasul. Spre comparatie, sistemul judiciar roman are aceeasi soarta, chiar mai rea, intrucat pe langa metehnele intalnite si la “fratele mai mare” se adauga un volum urias de dosare si o penetrare fara precedent a serviciilor de informatii si a politicului pe zona care are in atributii numirile in marile parchete si instante.

Monday, May 26, 2014

Consiliul Superior al Magistraturii a decis, săptămâna trecută, ca judecătorii și procurorii care nu au vechimea necesară numai din aceste profesii pentru a ocupa funcții de conducere în sistem să nu poată fi admiși la concursurile pentru acestea.

Ca atare, magistrații care au fost avocați înainte de a intra în sistem și care nu au vechimea doar din funcția de procuror sau judecător, nu vor avea acces la examenele în curs sau la examenele viitoare. Însă, cei care și-au început deja mandatele, nu vor putea fi revocați din funcții.

Decizia CSM afectează inclusiv concursul pentru funcții de conducere la tribunale și parchete care este în plină desfășurare, astfel, dacă există candidați cu vechime și din avocatură, vor fi considerați că nu îndeplinesc condițiile legale pentru a participa la concurs și vor fi excluși.

Consiliul Superior al Magistraturii a decis să pună deîndată în aplicare o decizie a Curții Constituționale care prevedea că nu le este recunoscut ca vechime pentru obținerea unei funcții de conducere în sistem timpul în care magistratul a fost avocat. Ca atare, chiar de la acest concurs, organizat de CSM în perioada martie-iunie 2014, pentru funcții de conducere la judecătorii, tribunale și curți de apel, dar și la parchetele aferente, magistrații care nu au vechimea necesară numai din sistem nu vor putea să își termine concursul. 99 de procurori și 133 de judecători care s-au înscris pentru acest concurs, de la multe instanțe și parchete din țară, vor fi verificați dacă, în lumina deciziei Curții Constituționale, mai îndeplinesc condițiile de vechime.

Conform CSM:"Având în vedere publicarea în Monitorul Oficial (....) a Deciziei Curții Constituționale nr. 176/2014, în ședința din 15 mai 2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a decis că magistrații care participă la concursul sau examenul pentru numirea în funcții de conducere, desfășurat în perioada 28 martie-25 iunie 2014, pentru care, la calcularea vechimii, comisia de organizare a luat în considerare vechimea în profesia de avocat, întrucât decizia CCR (...) nu era publicată la momentul analizării îndeplinirii condiției de vechime minimă legală, și care ar urma să promoveze concursul, se vor afla în situația neîndeplinirii condiției de vechime (...)"

Curtea Constituțională a ajuns să soluționeze această cauză după ce a fost sesizată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în fața căreia un judecător de la Judecătoria Constanța s-a declarat nemulțumit că nu a fost delegat în funcția de președinte al Secției Penale. Judecătorul a susținut că, întrucât legea prevede doar profesia de avocat ca profesie anterioară celei de magistrat, cei care au avut o altă profesie juridică în afara celei de avocat înainte de a fi magistrați sunt discriminați. Instanța în fața căreia a fost ridicată excepția, ÎCCJ, a stabilit că, într-adevăr, prevederea legală este discriminatorie și nu respectă principiul egalității, și a decis, ca atare, sesizarea CCR. „Dispozițiile criticate constituie o încălcare a principiului egalității și nediscriminării, prin instituirea unui tratament diferențiat unor cazuri egale, în lipsa unor justificări obiective și rezonabile"!

Curtea Constituțională i-a dat dreptate judecătorului care a ridicat această problemă și a constatat că, deși nu i se pot impune sistemului limitele pentru a permite sau nu admiterea unei persoane, totuși, aceste criterii nu pot să fie unele discriminatorii. În plus, Curtea arată că deși există diferențe firești între profesiile juridice, cei care au intrat în sistemul judiciar cu vechime de 5 ani au avut condiții egale, pregătire asemenea și examene la fel, prin urmare, este nedrept ca numai unora să le fie recunoscută vechimea. „Ținând cont de faptul că, la momentul înscrierii la concursul de admitere în magistratură, toți candidații au fost considerați egali sub aspectul profesiei și al vechimii necesare (...) este inechitabilă oferirea unui asemenea tratament privilegiat la un moment ulterior unei anumite categorii de magistrați. Nimic nu justifică apariția unei diferențieri între cele două momente din cariera unui magistrat, respectiv momentul admiterii în magistratură și cel al promovării. De vreme ce au fost declarați admiși la concursul de admitere în magistratură, nu se poate presupune decât că toți magistrații, indiferent de funcția în domeniul juridic pe care au avut-o anterior, au evoluat și s-au perfecționat în cadrul unor repere profesionale similare, neexistând niciun motiv pentru conferirea unei mai mari îndreptățiri la promovarea la instanțele sau parchetele superioare unei anumite categorii, între magistrați, pe parcursul dezvoltării profesionale, nu pot exista decat eventuale discrepanțe generate de gradul individual de pregătire, nicidecum de împrejurări particulare, anterioare admiterii în magistratură".

O problemă ce a rămas încă nesoluționată este cea privind pensia magistraților cu doar câțiva ani în magistratură, care au avut o cu totul altă profesie juridică. Mai clar, legea astăzi prevede că judecătorul care a fost 30 de ani numai în sală va avea dreptul la pensie de serviciu la fel cu un judecător care a stat 10 ani în sală și restul de 20 a fost avocat, consilier juridic etc. Discriminatorie sau nu, prevederea generează și o gaură destul de importantă la bugetul de stat, pentru că mulți dintre cei cu profesii juridice stau în sistem mai puțin de 5 ani până să se pensioneze, asta după alți 25 de ani în care au stat la bară.

Saturday, May 17, 2014

Ordonanța nr. 1139/II-2/2014 din 12.05.2014, dată în Dosarul nr. 238/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, ridică o serie de chestiuni de Drept constituțional și de Drept subsecvent asupra cărora se cuvin câteva considerente.
Astfel, în Ordonanță se arată în primul rând că “Imunitatea a fost definită ca o formă de protecție a Președintelui României împotriva oricărei presiuni, abuzuri și procese șicanatorii îndreptate împotriva sa în exercitarea mandatului, având drept scop garantarea libertății de exprimare și protejarea împotriva urmăririlor judiciare abuzive”. O astfel de teză este din capul locului contrară prevederilor Constituției, dar și rațiunii firești a instituției imunității. Într-adevăr, imunitatea de care se bucură Președintele României nu are  în mod fundamental rațiunea expusă mai sus, ci este parte imanentă a mandatului acestuia.
În primul rând, Președintele României, în lipsa imunității, n-ar putea să exercite în deplină libertate de decizie o serie de atribuții caracterizând mandatul. Astfel, sunt situații în care, chemat să dea materialitate hotărârilor Consiliului Suprem de Apărare a Țării, obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 3 al Legii nr.415/2002 privind organizarea și funcționarea acestuia, pentru toate instituțiile publice la care se referă, Președintele României ar putea să ordone încălcarea dispozițiilor unei alte legi. În situația în care ar fi trimis în judecată pentru încălcarea dispozițiilor legii respective, Președintele României nu s-ar putea apăra decât invocând hotărârea Consiliului sus-menționat, pe care însă, mai ales după încheierea mandatului, n-ar putea s-o prezinte instanței judecătorești, aceasta având, potrivit legii sus-menționate, caracter secret. Și chiar dacă instanța judecătorească ar cere desecretizarea hotărârii în cauză, Consiliul sus-menționat dispune, potrivit dispozițiilor legii sus-menționate, de libertatea să refuze s-o pună la dispoziție.
După cum se poate constata, Constituția nu instituie numaidecât o formă de apărare a Președintelui României pentru situațiile expuse în Ordonanță ori un privilegiu, ci îi asigură acestuia posibilitatea de a exercita funcția fără nici o constrângere, alta decât cea impusă de prevederile constituționale. Tocmai de aceea Constituția folosește în cuprinsul art. 84 alin. (2) un termen aparte pentru a asigura libertatea de decizie a Președintelui României – acesta se bucură de imunitate.
Când este obligat să ordone măsuri ori să săvârșească acțiuni și inacțiuni contrare unor dispoziții legale, Președintele României nu o poate face decât în temeiul prevederilor Constituției ori potrivit principiului legitimității ori potrivit principiului necesității. Dispozițiile constituționale privind imunitatea de care se bucură Președintele României trebuie corelate cu principiul supremației Constituției, înscris în art. 1 alin. (5) al acesteia, ele constituind o garanție a supremației sus-menționate.
Dar prin instituirea imunității Constituția nu urmărește numaidecât protejarea Președintelui României de presiuni și de abuzuri ce ar veni din partea unor subiecte de Drept constituțional sau subsecvent acestuia, ci protejarea de presiunile ce ar veni în primul rând de la persoana caracterizând ființa umană care a primit mandatul de Președinte al României. Într-adevăr, prin natura lucrurilor, corpul unei ființei umane  găzduiește, după cum s-a arătat deja (v. articolul “Despre ființa umană ca subiect de Drept constituțional“, pe: http://ascunzisuri-constitutionale.eu/2014/03/23/despre-fiinta-umana-ca-subiect-de-drept-constituional/), trei părți imanente: omul, apoi persoana, apoi Eul. Îndeplinirea mandatului de Președinte al României presupune, după cum s-a subliniat mai sus, o totală libertate de decizie, cu precizările anterioare. Dacă Președintele României nu s-ar bucura de imunitate atunci s-ar crea situația coexistentei într-un corp uman atât a Președintelui României, cât și a persoanei sus-menționate, aceasta din urmă, de teama unor repercusiuni de ordin penal, civil sau administrativ, putând să cenzureze o decizie ori o acțiune – sau inacțiune – a Președintelui României care ar contraveni unei norme legale. Imunitatea nu are așadar alt rol fundamental decât să-l elibereze pe Președintele României de presiunea ce ar putea veni din partea persoanei caracterizând ființa umană care a primit mandatul în cauză.
Pe de altă parte, acțiunile și inacțiunile Președintelui României nu pot fi, după cum s-a arătat într-un articol anterior, cuantificate în nici un fel în raport cu legea (v. articolul “De ce Președintele României nu răspunde penal, civil și administrativ“, dar și următoarele), așadar acestuia nu i se poate aplica nici o normă de Drept subsecvent Constituției, de vreme ce promulgă legea – în caz contrar ar fi și parte interesată și judecător.
Imunitatea de care se bucură Președintele României nu protejează numaidecât ființa umană îndeplinind mandatul, ci protejează acțiunile și inacțiunile acesteia cât timp se află în mandat, ca aparținând Președintelui României, mai precis efectele lor. Din această perspectivă nu are nici o relevanță că ființa umană în cauză este sau nu în mandat. Dacă n-ar fi așa atunci ar exista posibilitatea ca ființa umană să fie, de pildă, trasă, după îndeplinirea mandatului, la răspundere pentru abuz în serviciu, de exemplu pe motiv că a adus, prin promulgarea unei legi, vătămare unor interese ale unei persoane. O asemenea situație ar conduce, pe de o parte, la posibilitatea anulării legii pe cale judecătorească, respectiv, de frica repercusiunilor de tot felul, la paralizarea mandatului, ceea ce este inadmisibil.
Din cele expuse mai sus rezultă că teza avansată de Ordonanța sus-menționată potrivit căreia “Pentru faptele săvârșite în timpul mandatului, dar care nu au legătură cu atribuțiile ce revin Președintelui României în exercitarea acestuia, se aplică numai imunitatea de drept procedural, astfel că, după încetarea mandatului, Președintele poate fi cercetat pentru astfel de fapte” contravine prevederilor Constituției.
Ordonanța sus-menționată își întemeiază concluziile reproduse anterior pe ipoteza că Președintele României ar fi demnitar public. Această ipoteză este greșită, Președintele României nefiind demnitar public – acesta este organ reprezentativ al națiunii, respectiv organ reprezentativ al poporului, respectiv reprezentantul statului. Conceptele de “funcție publică”, respectiv “demnitate publică” de care vorbește art. 16 alin. (3) al Constituției sunt specifice doar statului, mai precis spațiului creat de Dreptul subsecvent și inferior Constituției corespunzător legii, funcționând după regulile instituite de lege. Doar acestui spațiu îi este caracteristică distincția de care vorbește art. 16 alin. (3) al Constituției – funcții și demnități civile, respectiv militare -, nu și în ceea ce privește organele reprezentative ale poporului. Admițând că Președintele României ar fi demnitar, ce atribut i se potrivește – civil sau militar? Sau și unul și altul? Dar Parlamentului?
Demnitari sunt organizatorii executării legii, așadar autoritățile publice plasate, dacă se poate spune așa, la vârful statului. Astfel, sunt demnitari: primul-ministru, ceilalți membri ai Guvernului, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, membrii Consiliului Suprem de Apărare a Țării, la care pot fi adăugați alți organizatori, cum ar fi directorii serviciilor de informații, conducătorii autorităților administrative autonome, toți judecătorii și procurorii, diverși conducători militari. Organizatorii executării dispozițiilor constituționale, mai precis organele reprezentative ale poporului nu sunt demnitari publici și, cu atât mai puțin, funcționari publici, aceștia din urmă chemați să execute ordinar. În acest sens o atenție specială trebuie acordată deputaților și senatorilor. Care este statutul acestora – sunt demnitari publici? Iar dacă răspunsul este afirmativ, ce fel de demnitari sunt – civili sau militari?
Deputații și senatorii compun Camera Deputaților și, respectiv, Senatul, care sunt organe reprezentative ale poporului, apoi Parlamentul, care este organul reprezentativ suprem al poporului. De imunitate dispun doar respectivele organe – așa se face că ele nu pot fi subiecte de Drept subsecvent și inferior Constituției corespunzător legii. Mai clar spus, o lege, o hotărâre adoptate de aceste organe reprezentative ale poporului și, mai general, o acțiune – ori inacțiune – ale acestora nu pot face obiectul controlului judecătoresc. Deputații și senatorii beneficiază de imunitate, după cum corect prevede art. 72 alin. (1) al Constituției, doar pentru acțiunile și inacțiunile lor având ca scop organizarea executării prevederilor Constituției, așadar de natură să contribuie la nașterea legilor și a respectivelor hotărâri, mai precis pentru votul lor. În categoria acțiunilor și inacțiunilor de organizare a executării prevederilor Constituției intră și exprimarea opiniilor politice, acestea privind tot organizarea executării prevederilor Constituției.
Statutul Președintelui României este diferit de statutul deputaților și senatorilor fie și pentru simplul motiv că primul este reglementat (numai) de Constituție, pe când al doilea este reglementat atât de Constituție, cât și de cele două Camere ale Parlamentului, atât prin hotărâre – v. în acest sens dispozițiile art. 65 alin. (2) lit. j). al Constituției -, cât și prin lege – v. art. 73 alin. (3) lit. c), idem. Așa se face că deputații și senatorii se bucură de imunitate doar în ceea ce privește acțiunile și inacțiunile lor privind exercitarea atribuțiilor prevăzute de Constituție. Când este vorba despre acțiuni și inacțiuni privind exercitarea atribuțiilor prevăzute de regulamentele parlamentare, deputații și senatorii beneficiază de imunitate, care însă poate fi ridicată de Camere. În sfârșit, când este vorba despre atribuții prevăzute de lege, aici intrând și exercitarea funcțiilor private, mai precis a drepturilor și libertăților specifice persoanei, deputații și senatorii nu beneficiază de imunitate. Încadrarea unei acțiuni – ori a unei inacțiuni – a unui deputat sau senator într-una din categoriile anterioare revine în mod necesar Camerei din care acesta face parte, numai aceasta fiind în măsură s-o realizeze.
Fiind reglementat de trei categorii de Drept – constituțional, parlamentar, de tip legal -, statutul deputaților și senatorilor este așadar diferit de statutul Președintelui României, care este reglementat doar de Constituție. Cele două statute nu sunt așadar identice sub aspectul imunității.
De asemenea, Ordonanța sus-menționată abundă în considerente neconforme prevederilor constituționale, precum și principiilor generale ale Dreptului. Astfel, măsura suspendării Președintelui României din funcție nu este, după cum se exprimă Ordonanța, o sancțiune politică – ea este o sancțiune administrativă. De asemenea, acuzarea, respectiv sancționarea Președintelui României pentru înaltă trădare nu au caracter penal, ci sunt acte de suveranitate națională.Apoi, prin Ordonanță se consideră că teza a doua a articolului 84 alin. (2) al Constituției ar fi o precizare la prima, când, de fapt, este vorba despre două teze diferite în ceea ce privește conținutul substanțial. Așa se face că prima teză consacră imunitatea de tip privat, pe când a doua, pe cea de tip funcțional. De fapt, a două teză este în raport cu prima, până la urmă, redundantă, totuși includerea ei în textul articolului sus-menționat are o rațiune, deslușită mai jos.
Atât Președintele României, cât și deputații și senatorii sunt, până la urmă, executanți. Astfel, pe de o parte, Președintele României este chemat să execute dispozițiile constituționale care îl privesc, iar pe de alta, deputații și senatorii sunt chemați să execute dispozițiile de același gen reglementându-le activitatea, dar și dispozițiile regulamentelor parlamentare. Activitatea fiecăruia din subiectele enumerate mai sus are o componentă politică în sensul că, de pildă, legea pe care deputații și senatorii sunt chemați s-o adopte, respectiv pe care Președintele României este chemat s-o promulge exprimă în mod fundamental o voință, anume, de principiu, voința politică a cetățenilor de care face vorbire art. 8 al Constituției. Imunitatea parlamentară consacrată de art. 72 alin. (1) al Constituției privește dimensiunea politică a voinței exprimate de – ori conținute în – lege. Mai clar spus, atât deputații și senatorii, cât și Președintele României nu pot fi trași la răspundere juridică pentru conținutul substanțial al voinței exprimate de – ori conținute în – legea adoptată, respectiv promulgată. Felul cum trebuie să arate acest conținut nici nu poate fi stabilit prin lege – el este stabilit de cetățeni, prin selectarea în cursul alegerilor a celor trei programe de voință politică și care sunt corespunzătoare celor trei vectori funcționali fundamentali ai puterii -, astfel încât să se poată vorbi la o adică de răspundere juridică. Tot atât de adevărat este că Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative impune în ceea ce privește forma pe care trebuie s-o aibă legea o serie de reguli, dar acestea nu se referă la conținutul substanțial al voinței exprimate de – ori conținute în – lege. Imunitatea de care vorbește art. 72 alin. (1) și, în mod corespunzător, teza a doua a art. 84 alin. (2) din Constituție se referă așadar la spațiul politic al vieții societății, nu la cel propriu-zis juridic. Imunitatea consacrată prin dispozițiile respective este așadar, dacă se poate spune așa, de natură extralegală. Așa se face, de pildă, că deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru că au votat abrogarea unor dispoziții legale privitoare la incriminarea penală a unor fapte, acțiune care ar putea fi altfel interpretată drept favorizare a infractorului.
Teza a doua a art. 84 alin. (2) al Constituției constituie, în lumina celor expuse mai sus, o extensie a imunității de tip juridic consacrată de prima teză a respectivei norme constituționale. Cu alte cuvinte, imunitatea de care se bucură Președintele României acoperă toate posibilele acțiuni și inacțiuni ale acestuia din spațiul fizic, nu numai, după cum se apreciază în Ordonanță, cele de ordin politic, în sensul celor arătate mai sus.
O interpretare inedită și, totodată, curioasă este dată de Ordonanță dispozițiilor cuprinse în teza I a art. 84 alin. (2), al Constituției, potrivit căreia aceasta ar reglementa imunitatea de Drept procedural a Președintelui României, iar teza a II-a, imunitatea de Drept material, în sensul dispozițiilor art. 72 alin. (1), idem. Că nu este așa o dovedesc considerentele anterioare. În plus, potrivit principiului “Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” (lb. rom.= “Unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem”), dispoziția cuprinsă în teza I se aplică atât în ceea ce privește Dreptul procedural, cât și în ceea ce privește Dreptul material. Interpretarea în cauză a Ministerului Public se întemeiază pe o judecată de valoare a Curții Constituționale cuprinsă în Avizul consultativ nr. 1/2007, potrivit căreia “(…) Președintele României se bucură de imunitate în condițiile art. 72 alin. (1), adică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului“. Dar textul complet din Aviz este: “Referitor la atitudinea și exprimările domnului Traian Băsescu la adresa unor personalități publice, art. 84 alin. (2) din Constituție prevede că Președintele României se bucură de imunitate în condițiile art. 72 alin. (1), adică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului“. În mod evident, scoaterea din context cu care operează Ordonanța este de natură să restrângă sensurile dispozițiilor art. 84 alin. (2); judecata de valoare în integralitatea ei a Curții Constituționale nu limitează imunitatea de care se bucură Președintele României neapărat doar la sfera politică, așadar doar la teza a II-a a respectivei norme constituționale, ci înfățișează doar un înțeles al întregii norme. De altfel, dacă ar fi așa, prima teză ar fi de prisos.
Cuprinderea de către Constituție a celor două teze într-un singur alineat al art. 84 nu poate să conducă neapărat la concluzia că între acestea există vreo relație de subordonare ori că a doua constituie o precizare la prima ori că prima se referă la imunitatea de Drept procedural, iar a doua la cea de Drept material. Constituția a reglementat întreaga problematică a imunității printr-un singur alineat cuprinzând două teze privind sfere diferite.
În mod evident, calificările citate de Ordonanță din Decizia Curții Constituționale nr. 53/2005 potrivit cărora mandatul Președintelui României ar fi de demnitate publică, respectiv că acesta ar fi “autoritate publică unipersonală”, nu sunt, potrivit celor expuse mai sus, conforme prevederilor Constituției – Președintele României nu este nici demnitar public, nici autoritate publică, ci, după cum s-a precizat deja, organ reprezentativ al națiunii, respectiv organ reprezentativ al poporului, respectiv reprezentantul statului (v. în acest sens articolul “Cele trei dimensiuni ale mandatului Președintelui României“, publicat pe blog la 11 mai 2014). Includerea Capitolului II consacrat Președintelui României în Titlul III (“Autoritățile publice”) al Constituției nu îl califică imediat pe Președintele României drept autoritate publică; Președintele României îndeplinește și atribuții definind autoritatea publică, anume cu preponderență în forma organic-militară a statului. Distincția dintre un organ reprezentativ al poporului și o autoritate este făcută de art. 61 alin. (1) al Constituției, unde Parlamentul este definit ca fiind atât organ reprezentativ suprem al poporului, cât și (unică) autoritate legiuitoare a țării.
În sfârșit, mai trebuie adăugat că măsurile prevăzute de art. 72 alin. (2) și (3) nu sunt de natură a impune imunitatea de ordin juridic a deputaților și senatorilor. Confruntată cu o cerere din partea Ministerului Public în sensul celor expuse în articol, o Cameră a Parlamentului este chemată, potrivit textului articolului, doar să încuviințeze sau nu măsura formând obiectul cererii. O astfel de dispoziție este de natură să limiteze competența Ministerului Public. Ca regulă generală, într-o asemenea situație Camera este chemată să decidă dacă fapta pusă în sarcina deputatului sau senatorului este de ordin politic, respectiv dacă ține de exercitarea mandatului, sau dacă este de ordin juridic. Camera nu este – ori nu trebuie să fie – competentă să decidă asupra justeței acuzației aduse deputatului sau senatorului și nici să efectueze acte procedurale de ordin penal – în caz contrar s-ar înfrânge dispoziția cuprinsă în art. 1 alin. (1) al Constituției potrivit căreia statul este unitar. O astfel de prevedere scoate Ministerul Public din sfera politică a vieții societății, respectiv actele și acțiunile politice din sfera vieții statale.
Din cele expuse mai sus rezultă că afirmația cu titlu de concluzie din Ordonanță potrivit căreia “singura protecție absolută pe care imunitatea funcțională (adică de Drept substanțial – n.n.) o asigură Președintelui României este cea legată de exprimarea, în timpul mandatului a opiniilor politice” este contrară prevederilor Constituției.
Note.
1. Textul Ordonanței, pe: http://www.luju.ro/static/files/2014/mai/14/Ordonatța_sutiman.pdf
2. Textul Constituției, pe: http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339
Valeriu Mangu 
 
 
 
Rudolf Von Ithering - “Statul care vrea să fie respectat în plan extern și să rămână bine consolidat în plan intern, nu are valoare mai mare de protejat și de cultivat, decât sentimentul național de dreptate. Această grijă este una din cele mai înalte și importante misiuni ale pedagogiei politice. În sănătatea și în energia sentimentului de dreptate al fiecărui cetățean, statul posedă cea mai sigură garanție a propriei trăinicii atât în interior, cât și în plan extern; sentimentul de justiție este rădăcina întregului arbore; dacă rădăcina nu e bună, ci se usucă în piatră și nisip arid, tot restul nu e decât un miraj – când va veni furtuna, ea va smulge copacul din pământ pe de-a întregul. Dar trunchiul și coroana au avantajul că sunt vizibile, în timp ce rădăcina aflându-se în pământ se sustrage privirii. Influența distructivă pe care o exercită asupra forței morale a poporului legile injuste și instituțiile juridice prost alcătuite, se manifestă sub pământ, în acele regiuni pe care mulți politicieni nu le consideră demne de atenția lor, ei fiind concentrați numai asupra superbei coroane; aceștia nu au nici cea mai mică idee despre otrava ce urcă de la rădăcinăspre vârf. (…) Forța morală și sentimentul de justiție al unui popor ar fi putut să formeze un scut de apărare în fața dușmanului extern!”
Domnul Adrian Toni Neacsu a publicat in Monitorul Jurisprudentei nr.17/2014 articolul “Judecatorul este un profesionist” in care afirma ca “judecatorul este un profesionist al dosarelor”, prin aceasta intelegand ca analiza cazurilor pe care le judeca se face “fara emotie si fara sa fie coplesit de importanta deciziei sale”, avocatii avand doar rolul de a “impresiona” instanta, fiind doar niste histrioni pe scena ce o reprezinta sala de judecata.
Este regratabil ca domnul Neacsu a inteles sa isi exercite meseria de judecator astfel, si cu atat mai regretabil ca, acum cand a intrat in profesia de avocat, arata ca nici la acest moment nu a realizat rolul si functia cheie pe care avocatul le are in procesul de justitie si, mai ales, intr-un Stat de drept.
Asa cum am aratat si anterior, avocatul are un rol covarsitor in Statul de drept, anume sa “traduca” in limbaj juridic situatiile de fapt cu care se intalneste si sa le supuna atentiei magistratului – cel care este chemat sa imparta dreptate, in primul rand, si abia apoi sa faca maculatura.
Iar dreptatea este intr-o relatie mai stransa cu situatia de fapt decat cu norma juridica. Articolul domnului Neacsu arata mentalitatea, modul in care gandesc si judeca magistratii – intr-un mod plin de suficienta si superioritate.
Magistratul, ne spune domnul Neacsu, nu are nici o legatura cu situatia de fapt. El este pus acolo doar sa analizeze actele si sa aplice legea, fara sa fie influentat sau interesat de drama persoanala a fiecarei parti. Chiar ne spune ca magistratii sunt plicitisiti si obositi de ceea ce considera a fi spectacolul zilnic.
O veste pentru domnul Neacsu: partile sunt, de cele mai multe ori, oameni, chiar si in litigiile comerciale, pentru ca, la capatul drumului, destinele acestora sunt influentate in mod direct si substantial de minuta pe care magistratii o scriu stresati la sfarsitul zilei.
Si inca ceva, este mult mai usor sa corupi un magistrat care nu da doi bani pe actul de justitie, pe principiul care sta la baza acestuia, decat un judecator care chiar intelege si care “dezleaga” o cauza.
O sa ni se spuna ca judecatorii sunt chemati sa aplice legea. Nimic mai mult. Cel care ar spune asta, nu cunoaste insa realitatea din salile de judecata, unde judecatorii pronunta hotarari, asa cum de altfel recunoaste domnul Neacsu, in functie de ceea ce li se pare, in mod subiectiv, ca ar insemna echilibru, sau – ceea ce nu se mai recunoaste in articolul citat – in functie de raportul de forte care se confrunta, de interesele angrenate in dosar, apartenta sau afilierea specifica (clandestina) a fiecarul magistrat la un grup sau altul, la un serviciu sau altul – aspecte pe care domnul Neacsu le-a sesizat public in legatura cu o speta personala, reclamand tocmai o analiza empatica din partea magisitratilor care judeca la ICCJ. Totodata, sa nu uitam ca Romania se confrunta cu un val ingrijorator de legi “personalizate”.
PS: desi promotor al Jurindex, domnul Neacsu nu a aflat ca solutiile instantelor nu se mai pronunta de foarte mult timp in sedinta publica? Chiar doamna judecator Barsan, Presedinta Sectiei de contencios administrativ din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, arata ca doar se spune, asa…. in hotarari, fara sa fie si adevarat ca pronuntarea s-ar face in sedinta publica!!!
A se vedea in acest sens si articolele: “Jurindex, de ce nu este dorit de magistrati” si “Absenta pronuntarii in sendinta publica”.

Tuesday, April 08, 2014

Sursa : Evenimentul zilei - excellent news ...

Echipa Facultății de Drept a Universității din București a câștigat distincții remarcabile la unul dintre cele mai prestigioase concursuri de procese simulate din lume, care a a avut loc, recent, la Hong Kong. La prima sa participare, echipa din Româna a reușit să ajungă în semi-finalele fazei de pledoarii, rezultat care o plasează în primele patru universități la nivel mondial în cadrul competiției.
Echipa Facultăţii de Drept a obţinut premii importante atât la faza scrisă, cât și la faza orală a ediției a 11-a a concursului „Willem Vis”, care s-a desfășurat la Hong Kong în perioada 1-6 aprilie 2014. Concursul de procese simulate în domeniul arbitrajului comercial internațional „Willem Vis” este cel mai mare și cel mai prestigios concurs internațional de drept privat din lume şi reunește în mod tradițional reprezentanți ai celor mai renumite universități. Competiția cuprinde o versiune desfășurată anual la Viena (aflată la a 21-a ediție) și o versiune desfășurată anual la Hong Kong (aflată la cea de-a 11-a ediție).
La faza orală, studenții români au obținut premiul de semi-finalist la categoria „David Hunter”, pentru cea mai bună echipă la rundele de pledoarii, cea mai prestigioasă categorie din cadrul concursului. În rundele orale, echipa Facultății de Drept a Universității din București a fost compusă din studenții Ștefan Dinu și Radu Văleanu.
 
În rundele generale de pledoarii, echipa s-a întâlnit cu următoarele patru echipe: Universitatea Paraná (Brazilia), Universitatea Națională Taiwan (Taiwan), Universitatea Free State (Africa de Sud) și Universitatea Georgetown (SUA). Pe baza rezultatelor obținute în rundele generale, echipa s-a calificat în rundele eliminatorii, la care au participat primele 32 de echipe din cele 99 participante la competiție. În rundele eliminatorii, studenții români au ajuns până în faza semi-finalelor, întâlnind succesiv următoarele echipe: Universitatea La Trobe (Australia), Universitatea New York (SUA), Universitatea Griffith (Australia) și Universitatea Amsterdam (Olanda). Finala a fost câștigată de Universitatea Loyola Chicago (SUA). În plus, studentul Radu Văleanu a obținut o distincție individuală la categoria „Neil Kaplan” pentru cel mai bun pledant. Locul 1 la această categorie a fost câștigat de un student de la Facultatea de Drept China-EU (China).
La faza scrisă, studenții români au obținut o distincție și la categoria „Fari Nariman” pentru cel mai bun memoriu pe seama pârâtului. Locul 1 la această categorie a fost câștigat de Facultatea de Drept China-EU (China). Echipa Facultății de Drept se pregătește acum pentru ediția de la Viena a concursului, care se va desfășura în perioada 11-17 aprilie 2014.
Membrii echipei care au reușit să obțină această peformanță excepțională sunt: Andreea Armanu, Șerban Dănescu, Ștefan Dinu (pledant), Crina Gealatu, Mihaela Gheorghe, Mihaela Gherghe, Geanina Stîngaciu și Radu Văleanu (pledant).Echipa a fost antrenată de conf. univ. dr. Răzvan Dincă, av. drd. Raluca Papadima și av. drd. Vladimir Diaconiță.

Wednesday, January 15, 2014

Preşedintele CSM a anunţat că legislaţia privind modul în care sunt compuse completurile de cinci judecători de la Curtea Supremă, cele care pronunţă sentinţele definitive în marile dosare de corupţie, va fi modificată. O comisie a CSM lucreză la modificarea legii 304/2004 privind statutul magistratului care prevede cum sunt alese completurile de cinci judecători de la Curtea Supremă. Preşedintele comisiei a declarat pentru gândul că el personal susţine menţinerea completurilor de cinci de la Curtea Supremă. Anul trecut, în iunie, Ministerul Justiţiei a propus desfiinţarea completurilor de cinci, cele care l-au condamnat pe Adrian Năstase.
Dezbaterea legată de completurile de cinci judecători a revenit în spaţiul public după cea de a doua condamnare definitivă a lui Adrian Năstase la patru ani de închisoare în dosarul Zambaccian. Însuşi Năstase a acuzat cele două completuri de cinci de la Curtea Supremă. ”Nu consider că cele două completuri de recurs de la ICCJ, conduse de judecătorii cenzuraţi de Băsescu (vă aduceţi aminte de refuzul său de a o numi ca preşedintă a ICCJ pe judecătoarea Bărbulescu?) pot fi identificate cu 'justiţia din România'. Ele reprezintă, din păcate, justiţia politică a lui Băsescu, un instrument de luptă, sub aparenţa justiţiei, împotriva adversarilor politici”, a precizat Năstase pe bloc într-o postare recentă.
De altfel, pe parcursul proceselor sale, Năstase a militat public pentru revenirea la celebrele completuri de 9 judecători din care făceau parte şi judecători de la secţiile civile şi comerciale alături de judecătorii de la secţia penală a Curţii Supreme.
Într-o conferinţă de presă, noul preşedinte al CSM, Adrian Bordea, a fost întrebat dacă are în ”vedere modificarea legii 202/2010 privind completurile de 5 judecatori pentru că se ridică probleme foarte mari sau semne de întrebare cu privire la imparţialitate, la repartizarea aleatorie a dosarelor”. Răspunzând la această întrebare, Bordea declara că în acest moment ”caută soluţii” pentru completurile de cinci judecători. Şeful CSM nu a explicat, însă, care ar fi aceste soluţii. Contactat de gândul, preşedintele CSM Adrian Bordea a explicat că o comisie a consiliului analizează subiectul şi că ”îndată ce concluziile comisiei vor fi cristalizate, ele vor fi publicate”.
    
Bordea nemulţumit că la ICCJ sunt doar două complete de cinci
Prezent la şedinţa de miercuri 15 ianuarie a secţiei de judecători a CSM, Bordea a fost chestionat faţă de modificările ce vizează compunerea completurilor de cinci de la Curtea Supremă. Bordea a explicat că ”legea este perfectibilă” în privinţa completurilor de cinci. Bordea a lăsat să se înţeleagă faptul că una dintre probleme ar fi existenţa a numai două completuri de cinci judecători. ”Nu, n-am spus de imparţialitate, am spus numai de repartizare aleatorie pentru că, într-adevăr, în momentul în care ai două completuri sau pică la unul sau pică la celălalt dosarul”, a precizat Bordea
Este vorba de comisia 1 a CSM condusă de judecătorul Mircea Aron, membru al CSM. Contactat de gândul, judecătorul a explicat că, într-adevăr, comisia are în analiză legile de funcţionare ale sistemului judiciar - legea 303/2004 privind statutul magistratului, 304/2004 privind organizarea judiciară. Legea 304/2004 este cea care face referire la compunerea completurilor de cinci judecători de la Curtea Supremă.
”Va exista o discuţie şi pe marginea completurilor de cinci. Noi îi vom întreba pe colegii de la Curtea Supremă, dar cred că vor dori ca sistemul actual să fie păstrat. Sigur că au apărut discuţii în spaţiul public despre cine conduce aceste completuri, adică preşedintele şi vicepreşedintele ICCJ sau dacă completurile de cinci să fie conduse de un alt judecător. Nu cred, însă, că vor dori colegii să se renunţe la completele de trei respectiv cinci”, a explicat judecătorul Mircea Aron. În opinia sa sistemul actual adică judecare pe fond de un complet de trei şi în recurs la completul de cinci este adecvat. Judecătorul a precizat că dezbaterile pe modificările legate de legea 304 ar putea fi terminate în toamna acestui an.
Completurile de cinci judecători au ajuns în atenţia publicului după intrarea în vigoare a legii Micii Reforme prin care procesele penale care se judecă pe fond, adică încep la Curtea Supremă se judecă în recurs de un complet de cinci judecători ai secţiei penale. Până atunci procesele precum cel al lui Adrian Năstase erau judecate de un complet de 9 judecători, dar care nu făceau parte exclusiv din secţia penală. Astfel se ajungea la situaţia în care un dosar penal era judecat de judecători de la secţia civilă care nu erau specialişti în drept penal. Completul de cinci judecători a devenit spaima politicienilor, în special după condamnările lui Năstase, Cătălin Voicu, Decebal Traian Remeş, etc.
Ministerul Justiţiei a propus eliminarea completurilor de cinci
În iunie 2013, Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor a fost la un pas să desfiinţeze completurile de cinci judecători. Mai precis, Comisia Juridică a dezbătut o serie de modificări la Codul de Procedură Penală. În Senat, s-a hotărât că de la 1 februarie 2014, la Curtea Supremă vor funcţiona mai multe completuri de cinci judecători, alese prin tragere la sorţi. La finalul anului trecut, Curtea Supremă a hotărât că pentru 2014 vor funcţiona două completuri de de cinci judecători unul condus de Livia Stanciu (preşedintele ICCJ), celălalt condus de Ionuţ Matei (vicepreşedintele instanţei).
După dezbaterile din Senat, la Camera Deputaţilor, preşedintele Curţii Supreme, Livia Stanciu a explicat pe 25 iunie de ce e nevoie de completurile de cinci judecători, că vor fi alese prin tragere de sorţi şi că pe noul Cod de Procedură pot exista chiar şi mai mult de două astfel de completuri dar că decizia este a Curţii Supreme. Potrivit înregistrărilor sedinţei din 25 iunie 2013, membri comisiei păreau de acord cu această soluţie.
Pe 26 iunie, dezbaterile din Comisia Juridică au fost reluate. De acestă dată însă Ministerul Justiţiei a promovat pe ultima sută de metri un amendament prin care susţinea că la Curtea Supremă procesele pe fond să fie judecate de un judecător iar în recurs de un complet de trei judecători. Cu alte cuvinte se eliminau completurile de cinci judecători.
Propunerea MJ a fost susţinută de către deputatul PPDD, Luminiţa Adam. ”Nu cred că la ICCJ dosarele trebuie să mai fie judecate de completuri de trei judecători şi de cinci. Acolo ajung cauze care judecă şi la judecătorie. Nu înţeleg de ce trebuie să fie completuri de 3 şi de 5. Cum pot să judece mai bine trei sau cinci judecători faţă de unul sau completurile de trei”, a precizat în iunie 2013, deputatul PPDD. Teodor Nicolescu, deputat PNL şi secretar general al Comisiei Juridice a precizat că partidul său suţine completurile de cinci la Curtea Supremă. ”Credem că e o soluţie corectă ca la ICCJ dosarele să fie judecate în complet de cinci”, a explicat Nicolescu.
Amendamentul Ministerului Justiţiei a fost însă votat de comisie. După o jumătate de oră, membrii comisiei au revenit. Bogdan Ciucă, deputat PC şi preşedinte al comisiei a propus eliminarea amendamentului adoptat şi revenirea la forma iniţială. Astfel că în Noul Cod de Procedură Penală sunt prevăzute completurile de cinci judecători.(sursa mediafax)

Tuesday, December 31, 2013

Articol preluat din DCnews si Eurostat ...

Din datele publicate de Eurostat se poate vedea clar că rata șomajului a atins cote alarmate: Grecia: 27,3 %, Spania : 26,7 %; Croația: 17,6 %, Cipru : 17,0%, Portugalia : 15,7 %, Slovacia: 13,9 %, Bulgaria: 13,2, Irlanda: 12,6 %  și  Italia: 12,5 %.
Aceste date se traduc printr-o sărăcie lucie și printr-un declin social istoric în toată Europa, după criza economică din anii ’30.
Germania:  O persoană din şapte este săracă sau ameninţată cu sărăcia
Rata sărăciei este pe punctul de a înregistra un nou record în Germania. Contrar a ceea ce se vehiculează, situația economică și socială din Germania este departe de a fi una foarte bună. Unul dintre motivele pentru care economia germană afiseșază rezultate economice relativ satisfăcătoare – a se vedea rata șomajului 5,8% – este reprezentat de așa numita <>. Aceasta a avut ca scop relansarea economiei printr-o luptă continuă contra șomajului. Astfel, chiar și tinerii cu studii superioare au fost obligați să accepte locuri de muncă subcalificare în schimbul unor salarii de mizerie. În Berlin, capitala economică cea mai dezvoltată din Europa, tinerii muncesc și pentru 55 de cenți pe oră. Deşi şomajul se diminuează, sărăcia se extinde pentru că există locuri de muncă, dar salariile sunt foarte mici, iar situația nu pare să se îndrepte spre o direcție bună.
Grecia – aproape o treime din populația greacă nu are asigurare medicală
Din cauza recesiunii și a șomajului  - pentru al șaselea an consecutiv – doar o treime din populația Greciei are asigurare medicală. Această evoluție catastrofală are consecințe grave pentru sănătatea copiilor și femeilor gravide. Spre exemplu, cei mai mulți copii ajung la vârsta de doi ani fără să aibă acces la vaccinurile aferente.
În Cipru, un număr din ce în ce mai mare de oameni apelează la ajutoarele alimentare. Nici în această țară lucrurile nu stau mai bine, rata șomajului fiind ridicată. Din acest motiv, cetățenii aleg să apeleze la ajutoarele alimentare pentru a putea trăi.
Portugalia: Oamenii pleacă pe capete în străinătate în căutarea unui trai mai bun. Portugalia este o țară disperată. Rata șomajului se apropie de 20%, iar oamenii au început să fugă din acest ținut al sărăciei. Mai mult decât atât! Oamenii care ar trebui să beneficieze de îndemnizații de șomaj nu primesc niciun venit.
Spania: O țară în care se vorbește despre o presupusă revenire din criza financiară pe care însă nimeni nu o vede. Cei mai mulți spanioli nu văd nicio redresare în economie și se întreabă ce să pună pe masă.
 
Concluziile raportului :
 
Concluziile datelor publicate de Eurostat sunt teribile. Țările din cadrul Uniunii Europene și mai ales cele din zona euro sunt pe punctul de a atinge un declin social de proporții. Sărăcia a reapărut, iar după calculele făcute de Eurostat, 24% dintre cetățenii Uniunii Europene sunt amenințați de excluziune socială, 10% trăiesc în gospodării în care nimeni nu lucrează, 8,6% nu au bani pentru a-și cumpără cele necesare pentru a pune pe masă, iar 0,82% nu au un acoperiș asupra capului.
Autorul articolului publicat în agoravox.fr se întreabă dacă nu cumva soluția ieșirii din criza economică ar fi chiar “părăsirea” granițelor Uniunii Europene. “Ni se spune că ieșirea din Uniunea Europeană ar fi un dezastru, dar de ce nimeni nu vorbește despre dezastrul actual?”, încheie jurnalistul François ASSELINEAU.

Friday, December 06, 2013


Institutul National al Magistraturii a facut publice rezultatele finale ale concursului pentru numirea in functii de conducere vacante la curtile de apel, tribunale, judecatorii si la parchetele de pe langa acestea, din sesiunea 13 septembrie-4 decembrie 2013. Concursul a fost organizat de INM in vederea ocuparii celor 118 functii vacante de presedinte si vicepresedinte de la curtile de apel, tribunale, judecatorii, precum si a celor 99 de functii vacante de procuror general, procuror general adjunct, prim procuror si prim procuror adjunct de la parchetele de pe langa acestea. Tabelele de clasificare a candidatilor judecatori si procurori, care au sustinut examenele din sesiunea septembrie-decembrie 2013 dezvaluie insa nivelul scazut de pregatire al candidatilor. Altfel, nu se poate explica cum dintr-un total de 118 functii de conducere vacante din instante au reusit sa fie ocupate doar 56. Aceeasi situatie s-a intamplat si la promovarea in functii de conducere de la parchete. Mai exact, daca concursul prevedea ocuparea a 99 de locuri in parchete, ei bine, doar 28 de procurori au reusit sa faca fata subiectelor si sa obtina cel putin notele minime pentru a promova examenul.

Regulamentul aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotararea nr. 320/2006 prevede la art. 26 alin. 5 ca pentru a promova in functii de conducere la acest examen judecatorii trebuie sa aiba o medie finala de minimum 7, care este calculata din notele obtinute la proiect si proba scrisa, iar aceastea nu trebuie sa fie mai mici de 5.  In acelasi Regulament, se specifica la art. 4 alin. 5 ca procurorii trebuie sa aiba o medie finala de 7, cu conditia ca la cele doua probe sa fi obtinut note mai mari de 5.

La o privire mai atenta asupra tabelelor cu mediile finale ale candidatilor, remarcam in lista judecatorilor ca au existat magistrati care, desi au promovat proba proiectului nu s-au prezentat si la proba scrisa. In acelasi document exista si judecatori care desi au obtinut cel putin nota 5 la fiecare dintre probe, nu a reusit sa ocupe postul pentru care a candidat, intrucat nu a indeplinit conditia prevazuta in Regulament, de a obtine mininum nota 7.

Daca la judecatori s-a reusit "performanta" de a promova pe muchie, lucrurile au stat cu totul altfel la procurori. Conform tabelului cu mediile finale ale procurorilor, cea mai mica nota de promovare a fost 7,69. In schimb, majoritatea procurorilor care au promovat concursul au avut numai medii finale de 8 si 9. In randul acestor procurori se incadreaza si procuroarea Maria Militaru - cea care l-a trimis pe politistul Cristian Cioaca in judecata sub acuzatia ca a ucis-o pe sotia lui, avocata Elodia Ghinescu – care a cerut promovarea de la PICCJ la Parchetul Curtii de Apel Bucuresti in functia de procuror general adjunct si a obtinut o medie finala de 9,39.

Sunday, November 24, 2013

SA IESIM URGENT DIN UE,: BABILONIA COMUINSTO-SATANICA IUDEOMASONICA, DACA VREM SA MAI EXISTAM CA NATIUNE SI CA OAMENI !

Intrebat fiind de către Nae Ionescu “Care trebuie să fie însuşirile unui adevărat cetăţean. român?”, Petre Ţuţea i-a răspuns:
1. Să fie creştin, conştiinţa religioasă fiind definitorie pentru om;
2. Să fie dispus a-şi da viaţa pentru Româniafără regret;
3. Să nu înşele pe nimeni;
4. Să nu necinstească nicio fecioară, pentru a nu ofensa majestatea Maicii Domnului;
5. Să-şi cunoască limitele şi să respecte ceea ce poate face altul şi nu poate face el.
Tradatorii, strainii,alogenii, care ne batjocoresc de 24 de ani de mizerii occidentale, se straduiesc zi de zi, din toate puterile si cu toate mijloacele, ca romanul sa nu mai respecte acest pentalog, ci sa fie un indobitocit spalat pe creier cu societatea de consum paine si circ. Oare cind ne vom destepta?
Din 2014, urmeaza ultima calamitate,decisiva: strainii vor acapara pamantul agricol: „Adevărata suveranitate naţională îşi are tron pământul patriei cu sufletul îngropat în el. Nici o legislaţie nu poate împărţi tronul acesta între autohtoni şi venetici. Şi nu există aur pe lume să echivaleze preţul ţarinii strămoşeşti. Pentru că, din moment ce această ţarină e strămoşească, ea are mai presus de toate o valoare morală, ce nu se poate măsura în bani. Cine îşi vinde pământul săvârşeşte un sacrilegiu fiindcă îşi vinde morţii din el. Crima democraţiei e că a pus la mezat patria, şi aceasta însemnează în principiu detronarea neamului românesc din drepturile lui de rasă regală. În lumina spiritului autohton, invazia străinului e tot una cu o năvălire barbară, ceea ce constitue caz de război defensiv.....Căci patria e dania strămoşilor şi ea nu se lasă nici răpită, nici vândută. România trăieşte sub dictatura capitalismului fără patrie.” Nichifor Crainic.

Monday, November 11, 2013

Articol extrem de dur la adresa presedintelui Traian Basescu in cea mai prestigioasa publicatie de la Bruxelles, New Europe. Articolul intitulat “Basescu: Ultimul autocrat al Europei” este cu adevarat unul devastator, efectele putand fi dezastruoase pentru Traian Basescu, in conditiile in care publicatia este una respectata la Bruxelles. De asemenea, articolul a fost inclus in revista presei pe care o primesc toti europarlamentarii si oficialii Parlamentului European, ai Consiliului Europei si ai Comisiei Europene.
Intr-un articol care prezinta realitatea din Romania vazuta de la Bruxelles, jurnalistii de la “New Europe” l-au demascat pe Traian Basescu ca fiind ultimul autocrat al Europei si subliniaza inclusiv controlul pe care presedintele il exercita asupra procurorilor, Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Consiliului Superior al Magistraturii sau al Curtii Constitutionale. In articolul de la New Europe sunt prezentate detalii despre modul de actiune al presedintelui Basescu, care vin sa ii ingrozeasca pe cei mai democrati dintre cititori. Nu in ultimul rand, ziaristii amintesc de evenimentele din vara anului trecut, cand Traian Basescu a ignorat vointa celor 7,4 milioane de euro care au votat la referendum pentru demiterea din functie.

Iata articolul aparut in New Europe:
"La aproape un sfert de secol de la caderea Cortinei de Fier, strigatele dureroase pentru "libertate" pot fi inca auzite de cei care protesteaza in Europa. In Romania, membra a Uniunii Europene din anul 2007, oamenii continua sa caute valorile democratice care au fost ingropate sub regimul despotic al controversatului presedinte al tarii, Traian Basescu.
Exact cu un an inainte de alegerile prezidentiale din Romania, Traian Basescu isi recapata regulile lui autocratice, slabite la referendumul de anul trecut, in care 87% din populatie a votat in favoarea suspendarii sale.
Angajat intr-un razboi intern impotriva noului guvern si a majoritatii politice, Basescu si-a indreptat atentia spre atractiile din afara Romaniei – poate din Europa, poate chiar peste Oceanul Atlantic. Exista zvonuri ca va incerca sa isi asigure viitorul politic cu ajutorul conexiunilor sale vechi, care l-au ajutat in urma cu un an sa ramana la putere, in ciuda rezultatului referendumului. Aceasta este poate, cea mai ciudata poveste de revenire in Europa si una care este mult mai probabila intr-o tara ca Belarus, (ultima dictatura comunista nereformata din Europa), decat intr-un stat membru al Uniunii Europene. Doar un tiran poate sfida deschis vointa poporului (7,4 milioane de romani din 8,4 milioane care au votat pentru demiterea lui) si sa se intoarca in biroul sau. Acesta este modul in care Basescu a reusit sa se intoarca la Palatul Prezidential la trei saptamani dupa suspendarea de la Parlament.
Construirea unui regim autocratic
Nu a fost intamplator faptul ca Traian Basescu a reusit sa recastige puterea dupa ce poporul i-a spus sa plece. A fost o atenta construirea a sistemului de autoservire care l-a salvat.
Regimul lui Basescu este caracterizat printr-o retea de institutii, care sunt toate sub comanda lui personala. Prin numirea sustinatorilor lui loiali in pozitii cheie si prin mentinerea celor care isi arata recunostinta, Traian Basescu a reusit chiar sa preia controlul total al serviciilor secrete din Romania si a de a urmari propriile prerogative in calitate de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii.
Folosind informatii furnizate direct de serviciile secrete si de sistemul de monitorizare bine pus la punct, se spune ca Basescu a reusit sa cedeze presiunii subversive pe cei mai multi dintre sedii institutiilor de stat cheie.
Pas cu pas, prin mai multe intalniri si mandate, el a reusit sa prelungeasca controlul sau personal si sa il extinda peste capetele procurorilor sefi, precum si peste conducerea Curtii Supreme de Justitie, Consiliului Superior al Magistraturii, Curtii Constitutionale a Romaniei si Agentiei Nationale de Integritate. Folosind toate aceste institutii, inclusiv Agentia Nationala de Administrare Fiscala si Consiliul National al Audiovizualului, Traian Basescu a resuit sa isi compromita si sa isi elimine adversarii sai politici, fosti aliati, voci ale miscarilor sindicale si ale societatii civile. De asemenea, el a atacat in mod deschis institutiile de presa independente ale tarii.
In esenta, au existat doua incalcari ale Constitutiei, care au condus la decizia Parlamentului de a-l suspenda pe Basescu – nu doar o data, ci de doua ori, dupa care sa fie organizat un referendum in acest sens. Ceea ce s-a intamplat in vara anului trecut a fost un caz tipic de servitute voluntara a institutiilor statului fata de un singur om – Presedintele.
De asemenea, Basescu s-a bazat si pe sprijinul aliatilor sai de peste Atlantic. Ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti, Mark Gitenstein, de exemplu, este privit ca fiind un sustinator fara echivoc al lui Basescu. Intr-o interventie fara precedent din partea unui diplomat american in ultimul deceniu, ambasadoul Gitenstein s-a exprimat impotriva referendumului. Acesta a spus ca este "profund preocupat de orice incercare de a ameninta independenta institutiilor democratice". Ar mai trebui de altfel remarcat faptul ca ambasadoul Gitenstein, destul de ciudat, se afla in board-ul Fondului Proprietatea din Romania.
In ceea ce ii priveste pe emisarii trimisi de la Washington pentru a-l sprijini in mod public pe Basescu, acestia au imbratisat si prezentat fara nicio ezitare cifrele umflate prezentate in legatura cu o imaginara frauda electorala. Acestia au prezentat ca sigure aceste rezultate, desi a trecut mai bine de un an de la referendum si nimeni nu a fost in stare sa gaseasca dovezi puternice pentru cele doua milioane de voturi impotriva suspendarii lui Basescu.
Acest lucru poate fi descris doar ca o incercare deliberata din partea Washington-ului si Bruxelles-ului de a dezinforma publicul. In privinta noului guvern, a fost inventata o teorie scandaloasa... de a aresta unii judecatori ai Curtii Constitutionale. Adevarul a fost ascuns de elita politicii europene sau realitatea a fost distorsionata: Basescu si sustinatorii lui au transmis la Bruxelles si Washington informatii false la care Constitutia nu face nicio mentiune si au acreditat ideea de lovitura de stat.
Mai mult, confuzia a fost mentinuta in mod deliberat in ceea ce priveste independenta membrilor Curtii Constitutionale, care sunt, de fapt, numiti pe criterii politice.
Anul trecut, mii de romani au iesit in strada, cerand "Libertate, Libertate" – la 23 de ani de la caderea comunismului. Multi dintre ei simt ca Romania lui Basescu seamana din ce in ce mai mult cu Republica Socialista Romania a lui Nicolae Ceausescu, conform sondajelor de opinie si a rapoartelor din mass-media locala.
O statistica oficiala care vorbeste despre regimul actual din Romania ar trebui sa ingrijoreze pe toata lumea. Potrivit cifrelor oficiale, au existat mai mult de 3.000 de comenzi (doar intr-un an) pentru interceptarea convorbirilor telefonice din Romania pe motiv de securitate nationala. De asemenea, in Romania, presa este considerata o "vulnerabilitate" pentru securitatea nationala a tarii, asa cum scrie in documentul de strategie nationala.
Dupa noua ani sub mandatul lui Basescu, oamenii au ajuns sa sopteasca, in loc sa vorbeasca. Ei se tem ca telefonul lor este exploatat si ca un singur cuvant sau fraza ar putea deveni proba intr-o cauza penala, constituita exclusiv pe compilatii si transcrieri incomplete ale interceptarilor convorbirilor telefonice. Aceasta este o concluzie trasa din rapoartele independente cu privire la sistemul judiciar din Romania, care arata ca cele mai multe cazuri impotriva liderilor politici si afaceristilor sunt construite exclusiv pe inregistrari ale convorbirilor telefonice, fara nicio alta dovada.
Intre timp, arestul preventiv pentru mai mult de un an inainte de audierea in fata unor judecatori a devenit o metoda comuna care aminteste de romanii din regimul opresiv al lui Stalin. Dar, dincolo de sentimentele tot mai pronuntate de frica si anxietate, romanii se simt frustrati si tradati pentru votul pe care l-au exprimat la referendumul de anul trecut – vot care a fost ignorat.
Ca presedine, incercarile lui Basescu de a ramane la puterea au creat un paradox: votul a mai mult de sapte milioane de oameni nu conteaza la fel de mult ca votul celor care au absentat. Acest rezultat va afecta, probabil, alegerile viitoare si, in plus, democratia din Romania.
De fapt, acesta este visul oricarui conducator autocrat: sa inlocuiasca dorinta poporului cu dorinta sa si sa sporeasca nedumerirea populatiei, facandu-i sa creada ca nu are rost sa isi manifeste opiniile pentru ca votul lor nu va conta iar opinia lor, precum si libertatea nu exista in realitate.
Monopol asupra mesajelor externe
Inainte referendumului, mass-media a transmis mesaje din Romania catre alte state membre ale Uniunii Europene si catre Statele Unite, care au fost controlate de persoane apropiate lui Basescu. De fapt, nenumarati mesageri pro Basescu au batut pe la usa membrilor Parlamentului European, a guvernelor si a instituiilor din afara tarii.
Criticii au sustinut ca acest demers a reprezentat o incercare de a transmite doar informatii "adecvate", aprobate de presedinte si de regimul sau. Ei au venit in forma unor institutii culturale – in principal concepute pentru a promova cultura romana in lume – sau organizatii non-guvernamentale, apropiate regimului prezidential (cum ar fi Freedom House Romania). Scopul lor a fost de a oferi o mai mare credibilitate asa numitei lovituri de stat, despre care s-a spus ca a fost organizata de catre Parlamentul din Romania, Guvern si o majoritate de 90% din romani. Toate eforturilor de a furnza informatii false in restul UE si a Statelor Unite a avut ca scop obtinerea unui sprijin extern pentru presedintele suspendat, compensand in acest fel lipsa sprijinului intern.
Cine are viitorul?
In 13 luni, Romania va avea cel mai probabil un nou presedinte, deoarece Basescu nu va mai putea candida pentru un al treilea mandat. Dar el nu renunta. Basescu a landat recent o idee hilara, cum ca el ar putea prelungi termenul sau constitutional cu cel putin inca doua luni. Modul sau de gandire combinat cu metodele folosite pana acum si cu reteaua de institutii aflate sub comanda sa ne face pe toti sa credem ca orice este posibil sa se intample. Cel mai rau scenariu: sa schimbe scaunul prezidential cu unul de presedinte oficial intr-un for european sau NATO. surse de presa interne/internationale