Ceea ce se întâmplă în Portugalia nu este decât o nouă etapă a marşului forţat al Europei către o societate lipsită de legitimitate democratică, marş justificat, însă, tocmai prin apelarea neîntreruptă la principiile democratice.  Negocierile cu socialiştii au eşuat, iar aceştia s-au mişcat rapid pentru a forma o coaliţie de stânga alături de comunişti şi un alt partid de stânga, formaţiunea ad-hoc dispunând de o majoritate de 50,7% în Parlament. Liderul socialist Antonio Costa a cerut, în aceste condiţii, numirea ca prim-ministru, dar preşedintele Anibal Cavaco Silva a refuzat.   În urma refuzului preşedintelui, Ambrose Evans-Pritchard scrie în The Telegraph că "zona euro a trecut Rubiconul prin interzicerea accesului la putere a stângii". Acesta este primul caz în care partidelor eurosceptice li se neagă dreptul de formare a guvernului, interdicţie justificată prin interesul naţional, după cum mai scrie jurnalistul bri¬tanic. "Acesta este cel mai rău moment pentru o schimbare radicală a fundaţiilor democraţiei noastre", a justificat Cavaco Silva decizia de a cere tot fostului premier să formeze noul guvern.   În opinia preşedintelui, "după marile sacrificii din ultimii ani este datoria mea să fac tot ceea ce este posibil astfel încât să nu transmitem semnale false instituţiilor financiare, investitorilor şi pieţelor". Ce ar mai fi de spus, când voinţa poporului, cel puţin conform definiţiei democraţiei încă acceptată la nivel european, a ajuns să fie considerată "semnal fals" pentru instituţiile financiare şi pieţe?   Antonio Costa a declarat că decizia preşedintelui reprezintă o gravă greşeală, deoarece "este inacceptabilă uzurparea puterilor exclusive ale parlamentului", şi a anunţat un vot de neîncredere la prezentarea noului guvern în forul legislativ.   Ana Catarina Mendes, parlamentar şi purtător de cuvânt al Partidului Socialist, a declarat pentru Reuters că "noul guvern nu are niciun viitor şi este conştient de acest lucru", deoarece "nu dispune de o minimă capacitate de a interacţiona cu societatea".     "Cavaco Silva îşi foloseşte puterea pentru a impune o agendă ideologică reacţionară, în interesul creditorilor şi a instituţiilor zonei euro, iar totul se face, cu o remarcabilă impertinenţă, în numele apărării democraţiei", este verdictul lui Ambrose Evans-Pritchard.  Poate că socialiştii şi aliaţii lor vor bloca revenirea la putere a blocului de centru-dreapta sau poate că guvernul minoritar va depăşi moţiunea de cenzură în urma unor "jocuri" politice justificate prin interesul naţional, însă niciuna dintre cele două blocuri politice nu vor putea să voteze împotriva matematicii implacabile a datoriilor.