Tuesday, February 17, 2009

Afaceri - Dezvoltare Durabila a Romniei - 2030

Ma puteti urmari de asemenea pe canalele mele de Televiziune - on - Line cu comentarii ocazionale despre Justitie, Politica si Economie la urmatoarea adresa : http://www.freewebs.com/arbitraj/ unde va rog sa click sectiunea Video - Educational, sau la dresa : http://sites.google.com/site/romaniadezvoltaredurabila/

Dolarul a devenit se poate spune, obiectul celei mai teribile infruntari.
Se spune ca Rusia si China ar purta negocieri secrete - la care ar participa si unele tari exportatoare de petrol - in legatura cu o eventuala inlocuire a dolarului in tranzactiile lor comerciale. Nu este o problema care intereseaza doar tarile respective, avand un impact mondial.
Daca, in mod firesc, participa impreuna, in spiritul declarat al cooperarii si chiar armoniei, la reuniuni mondiale de tipul G 20 si isi fac diverse aranjamente economice si politice reciproce, exponentii vechii, in frunte cu SUA, si noii, in frunte cu China si Rusia, puteri mondiale desfasoara pe dedesubt un razboi necrutator pe taramul inarmarilor, al tehnologiilor spatiale si influentelor politice in lume si, poate chiar in prim plan, pe taram economic, indeosebi in energie, in comert, in finante.

6 comments:

Anonymous said...

Investitiile straine: ruptura inevitabila din 2009Desi nu se vrea – sub motivatia nearticulata dar subinteleasa de a nu supara cumva capitalul strain, mantuitorul din noua religie din Romania – 2009 va obliga, cel mai probabil, dar in sfarsit, la intreprinderea acelor studii si analize oficiale asupra impactului investitiilor directe straine asupra cresterii economice induse, asupra ocuparii fortei de muna, asupra balantei de plati. Pana acum analizele au fost limitate rudimentar la suprafata lucrurilor, cazand adesea in derizoriu.



Sunt notorii in acest sens abordarile privind contributia la balanta de plati. Investitiile straine directe sunt vazute aproape exclusiv ca niste intrari cu contributie pozitiva la balanta de plati. Oficialii se reped sa le contabilizeze ca intrari, spre a ne arata ce finantare zis „autonoma“ ofera acestea deficitului de cont curent.

Spre nenorocul lor, investitiile directe straine anuale, in ciuda cresterii lor, n-au mai putut tine pasul cu fulminanta sporire a deficitului de cont curent extern, contribuind mereu mai putin la „acoperirea“ acestuia.

In 2009 se va produce probabil ruptura. Din cauza recesiunii din principalele tari furnizoare de investitii directe in strainatate si in general a crizei financiare internationale, cele mai multe analize de specialitate prevad o scadere la jumatate fata de anul 2008 a intrarilor de investitii directe straine.

Ar fi vorba de intrari de maximum 4-5 miliarde euro. In schimb, in acelasi context de criza, iesirile sub forma de repatrieri de profituri din investitiile directe straine vor spori si mai abitir decat pana acum, repatrieri care sa alimenteze cat de cat nevoile de lichiditate din redutele financiare principale care, pentru mai toate multinationalele de pe la noi, se gasesc in Occident.

A vedea investitiile directe straine doar ca intrari este o pura stupizenie. Inseamna a nu tine cont in fond de motivatia pentru care au venit aici – sa faca profit! Motivatie normala si deloc de incriminat!

Sa analizam ce spun datele statistice. In perioada 2005-2007, au existat intrari sub forma de investitii directe straine de circa 21 miliarde euro, incluzand deci si exceptia nerepetabila a banilor obtinuti pentru vanzarea BCR.

In acest timp, au iesit din tara sub formna de dividende repatriate, obtinute din investitii straine directe, peste 10,3 miliarde euro. Cu alte cuvinte, una peste alta, valori la jumatatea intrarilor.

In 2008 au intrat in tara vreo 9 miliarde euro investitii directe straine. Nu sunt inca disponibile datele cu privire la iesirile sub forma de dividende repatriate. Aproape nici nu este nevoie de a se sti o asemenea cifra pentru a estima ce se va intampla in 2009, tinand cont de prabusirea la jumatate a intrarilor.

Una peste alta, se va intra in faza a doua a investitiilor straine intr-o tara! Experienta istorica arata aproape fara exceptie, pe ansamblul tarilor lumii, ca investitiile directe straine ajuta balanta de plati a tarilor-gazda doar intr-o prima faza (cea de inceput).

Dupa aceea, dintr-o a doua faza, in care insasi motivatia pentru care au venit in tara respectiva investitiile straine isi face efectele, impactul asupra balantei de plati devine negativ, intrarile de investitii noi nemaicompensand iesirile sub forma de profituri repatriate.

S-a dovedit ca faza a doua incepe in general dupa 10-12 ani de la declansarea valului principal de investitii straine directe intr-o economie. Daca faza a doua incepe mai devreme, explicatia se afla in profiturile nefiresc de mari realizate de investitiile straine directe in tara cu pricina.

Acesta este scenarul mondial si nu vedem de ce ar fi altfel in Romania!

Cel mai probabil, Romania va intra inca din 2009 in faza a doua a impactului investitiilor directe straine, adica la numai vreo sase ani de la debutul propriu-zis al investitiilor straine in Romania, care poate fi considerat anul 2003. Dramatic, pur si simplu dramatic!

Evident, explicatia este aceeasi cu cea probata istoric: ratele inalte de profit, nefiresti, realizate de investitiile straine in Romania, dar uzuale in zonele tip tara bananiera, printre care se afla din pacate si Romania, chiar daca nu produce banane!

Viteza extraordinara a ajungerii in faza a doua este determinata de structura investitiilor straine in Romania, care s-au aglomerat in sectoare de profit rapid si lejer (retail, banci, imobiliar), iar acolo unde s-au implicat totusi in sectoare de forta (industrie sau energetica) au facut-o preluand structuri deja existente (evitand pornirea in afaceri de la zero) sau in distributii, si nu in productia de energie, deci acolo unde se pot obtine profituri maxime cu investitii minime.

Contributia investitiilor straine directe consta in aceea ca, prin desfasurarea unei activitati intr-o tara-recipienta, ajuta la ocuparea fortei de munca si la alimentarea bugetului.

Marele lor avantaj este ca suplimenteaza resursele investitionale intr-o perioada de slabiciune a resurselor interne. Evident insa, acest avantaj se pierde odata ce contributia investitiilor straine directe la balanta de plati devine nula sau negativa (faza a doua).

Valorificarea maxima a investitiilor straine are loc – daca are loc – pana la intrarea lor in faza a doua, cand resursele interne trebuie folosite pentru dezvoltarea infrastructurii publice si sociale.

Daca insa faza a doua intervine extrem de rapid, partida este pierduta, intrucat, oricat ai fi fost de genial si eficient in valorificarea resurselor interne, nu exista practic timp pentru a trage foloase de pe urma investitiilor directe straine ca aport la balanta de plati.

Dar pentru a spune intregul adevar, nu este cazul de a pune in carca fulminantelor profituri realizate de investitiile straine in Romania atat pierderea trenului in faza intai, cat si intrarea deosebit de rapida in faza a doua.

In strategia nucleului Uniunii Europene pentru inglobarea Estului, investitiile straine au fost vioara a doua. Rolul viorii intai a fost rezervat bancilor.

Marile vulnerabilitati externe ale Romaniei, atat de nefaste in conditiile crizei financiare si economice internationale actuale, precum si dezarticularea economica, deja aproape intratabila prin dezechilibrul de nerezolvat intre consum si productie, sunt inainte de toate opera bancilor straine, si nu a investitiilor straine.

Analiza de Ilie Serbanescu

Anonymous said...

179 de taxe si tarife vor fi eliminate sau comasate

Managementul Riscurilor Globale said...

Ce sunt CDS-urile
Un credit default swap (CDS) este un instrument financiar derivat care are scopul de a transfera expunerea la riscul unor instrumente financiare cu venit fix (credite, obligatiuni) intre doua parti. Acest tip de instrument derivat a fost lansat de JP Morgan in anul 1997. Cumparatorul unui CDS este protejat impotriva riscului de neplata al respectivului instrument cu venit fix (default risk) in timp ce vanzatorul CDS-ului garanteaza bonitatea titlului care face obiectul swap-ului. Astfel, riscul de neplata este transferat de la detinatorul titlului cu venit fix la vanzatorul swap-ului. In cazul in care, de exemplu, un investitor detine o obligatiune (presupunem ca aceasta va fi rascumparata la valoarea nominala) si cumpara un CDS, el este cumparator al swap-ului si va primi valoarea nominala a obligatiunii, daca emitentul se afla in situatia de a nu putea plati cupoanele aferente si intra in incapacitate de plata.

CDS este similar unei asigurari deoarece ofera cumparatorului swap-ului protectie impotriva riscului de neplata, de downgrade sau orice alt eveniment negativ care afecteaza perceptia asupra bonitatii emitentului (si implicit pretul obligatiunilor emise de acesta). Vanzatorul contractului isi asuma riscul de credit in schimbul unei plati periodice asemanatoare unei prime de asigurare (spread-ul) si este obligat sa plateasca numai daca are loc un eveniment negativ. Cum CDS-ul nu este direct legat de un anume instrument, ci face numai referire al acesta, cumparatorul de CDS poate obtine protectie, dar si profit, atunci cand emitentul nu isi indeplineste obligatiile. Stingerea obligatiei vanzatorului se face fie prin livrarea valorii cash a obligatiunilor, fie a obligatiunilor de acelasi tip daca in contract se prevede astfel. Daca nu are loc niciun eveniment care sa afecteze calitatea creditului emitentului, vanzatorul swap-ului primeste plata periodica de la cumparator si obtine profit.




Protectie si speculatie
Ca si modalitate de protectie (hedging) un contract CDS poate fi utilizat daca se doreste reducerea expunerii la riscul de credit fara a vinde obligatiunile (ex. din motive fiscale). O a doua utilizare a CDS este legata de posibilitatea de a specula asupra calitatii creditului unei anumite entitati emitente. Data fiind cresterea exponentiala a pietei CDS, care a depasit cu mult valoarea pietei obligatiuniloir si a altor tipuri de credite la care ar putea face referire, este evident ca functia speculativa a devenit predominanta ( la jumatatea anului 2007 valoarea totala a CDS ajunsese la 45 trilioane de dolari iar in 2008 la circa 57 trilioane). In plus, insasi existanta si evolutia unor tipuri de astfel de swap-uri ofera o imagine asupra bonitatii (calitatii creditului) entitatii emitente de obligatiuni, prin analiza raportului dintre vanzatorii si cumparatorii swap-urilor. Alegand modul in care doresc sa mizeze pe situatia emitentului, marii investitori pot castiga acces la maturitati ale obligatiunilor care nu sunt disponibile, acces la piata obligatiunilor cand aceste titluri nu pot fi cumparate pe piata sau posibilitatea de a investi in imprumuturi externe fara asumarea riscului valutar (aceasta strategie inseamna de fapt ca swap-urile pot replica un portofoliu de obligatiuni). Astfel se obtine un portofoliu “sintetic” de obligatiuni, care are aceeasi expunere la riscul de credit si genereaza fluxuri de numerar conform pozitiei asumate (vanzator/cumparator).

Managementul Riscurilor Globale said...

Tranzactionarea CDS
CDS-urile sunt tranzactionate foarte activ, deoarece putine sunt pastrate pana la scadenta. Valoarea unui CDS fluctueaza in baza evolutiei probabilitatii ca emitentul sa se confrunte cu un eveniment negativ. O probabilitate mai mare de a surveni un astfel de eveniment ar face CDS mai valoros pentru cumparator si mai putin valoros pentru vanzator. Opusul se intampla daca scade probabilitatea unui eveniment negativ. De exemplu, un investitor ar putea specula deteriorarea calitatii creditului unui emitent, cumparand protectie pentru un interval scurt de timp si sperand sa profite de pe urma tranzactiei. Inchiderea pozitiei (exit-ul) poate fi facut prin vanzarea acestuia catre o terta parte, inchiderea poztitiei prin cumpararea unui contract opus, sau prin reglarea diferentelor cu contrapartea contractului actual. Deoarece CDS se tranzactioneaza pe o piata de dealeri (OTC) iar activele suport sunt evaluate prin aplicarea unor modele, acest tip de investitie este recomandat in principal investitorilor institutionali. Piata CDS este nereglementata iar contractele ajung sa fie tranzactionate atat de mult incat uneori este dificil de aflat identitatea celeilalte parti, ridicandu-se problema capacitatii sale de a acoperi riscurile pe care si le asuma. Acest caz s-a aflat la originea unor pierderi financiare masive inregistrate de unele companii in contextul actualei crize, cand companiile in cauza au constatat ca, desi detineau CDS, protectia nu a putut fi asigurata de detinatorul obligatiei de plata, care le cumparase in scop pur speculativ.




Perceptia asupra riscului, evidentiata de spread-ul CDS
Spread-urile CDS (credit default spreads) sau pretul asigurarii contra riscului de neplata reflecta perceptia asupra riscului asociat de investitori unor titluri de credit emise de o entitate, iar atunci cand acestea sunt cumparate de jucatori internationali, reflecta si perceptia asupra riscului de tara.

Anonymous said...

FMI negociază cu guvernul disponibilizarea a 100.000-150.000 de bugetari până la mijlocul anului viitor, îngheţarea pensiilor, cu excepţia celor minime sociale, în 2009 şi 2010 şi a salariilor bugetarilor, până când legea salarizării unice va produce efecte

Anonymous said...

Da, probabil, de aceea este